Deci…se poate!

Mi-am propus ca in fiecare zi cand plecam de la gradinita sa mergem pe jos macar pana in „centru”. E fain ca a inceput sa fie cald si bine.
Asa ca in fiecare zi…o indrum catre toaleta gradinitei ca sa nu avem probleme pe drum. Eiiii…ti-ai gasit! Efectul Pavlov e mai puternic decat orice pe lumea asta. Atunci cand ne apropiem de Posta, ma priveste cu ochi galesi si ma anunta suav: „Mamiiii, fac treaba mare!!!”
De fiecare data ma enervez…parca nu stiu ce-as avea de castigat…si plina de nervi bineinteles ca ma intorc…LA MUNCA!! N-ar fi nicio problema, dar mi-e asa o sila de „dragalaseniile” fiecaruia care ne iese in cale incat prefer sa evit. Trecem peste episodul asta…si ajungem la capitolul gogosi. Langa Posta exista o gogoserie care face cele mai grozave gogosi din cate am mancat eu. Ii iau copilului una si ne indreptam agale spre statia de maxi-taxi. Zilnic facem acelasi drum. O sa detaliez cele 2 momente dar cu alta ocazie…
Ei, ieri a trebuit sa ajungem la medic, eu cu rezultatul analizelor, Andra cu vechea ei problema dar agravata de data aceasta de febra. Bineinteles ca daca ma uitam la ea as fi jurat ca este sanatoasa tun, doar ca atunci cand radea cu pofta se auzea in gatisorul ei cum colcaie „vulcanii”. Mi-era mila de ea dar imi place la nebunie sa o vad ca rade. Si rade cu o pofta nebuna, de cele mai multe ori molipsitor.
Ajungem si la cabinet…
La inceputul asteptarii e fain, ca ne asezam pe scaune si ne terminam povestile „de altadata” dar la un moment dat acestea se epuizeaza. Eiii, dupa aceste momente, se asterne o liniste ciudata… Dar nu dureaza prea mult pentru ca Andra are treaba. Sa-mi sopteasca la ureche tot felul de bazaconii: „Mami, ai vazut ala ce nas are??” „Nu pot, mama, sa ma uit acum! Dar o sa incerc” Ei, atat mi-a trebuit. Incepe copila mea sa-mi arate cat mai explicit cam cum ar trebui sa ma uit eu „intr-un ochi”. Sarmanii, ceilalti pacienti, nu intelegeau ce-s cu starmbaturile noastre cu trimiteri explicite catre unul dintre ei. Trecem peste episodul „nas”, dar nu fara sa chicotim si sa facem proba la ceea ce se afla in gatul fetei (sa ne asiguram ca mai este acolo „vulcanul”) …catre altele.
Pe scaunul de langa noi se aseaza o fetita bolnava rau de tot. Aflam ca are gripa, asa ca incerc sa o iau pe Andra cat mai departe. Copila insa este curioasa: „De ce?? Eu vreau pe scaun!!!” Ii explic, tot la ureche, motivul pentru care incepem patrularea pe holul respectiv. Andra, in inocenta ei..intinde un deget cat mai sugestiv catre fetita respectiva si ma intreaba: „Care, mama, asta????” Sa intru in pamant de rusine, sa dispar intr-o secunda… Ne-a salvat o voce din interior: „Sa intre urmatorul….”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: