Cu caruciorul…la plimbare…

Joia mare…asa ca nu spalam, nu calcam, nu facem nimic deosebit…dar imi amintesc ca trebuie sa merg la Didi sa-i duc un carton de oua, asa cum ii promisesem in seara de Florii.
Ma pregatesc sufleteste, izolez ouale ca sa nu am surprize pe drum si o strig prin casa: „Andraaaaa, Andra mamaaaaa, unde eeeeeesti? Mergi cu mineeeee?”
Un glascior abia auzit brazdeaza camera: „Stai mami, ca imediat termin si merg!”
Bun, deci am timp si de-un machiaj scurt, si poate chiar de inca un pieptanat.
Din nou solicit ajutoare pentru drum: „Hai, Andraaaa, mergem odata??”
De data asta nu se mai aude nimic asa ca aveam convingerea ca este atat de cufundata in activitatile ei incat n-are timp de raspunsuri la intrebari idioate.
Ma strecor tiptil pe holul dinspre camera ei si-mi arunc o privire curioasa. Andra, de partea cealalta a camerei, muncea de zor si uneori cu icnete, sa imbarce in caruciorul ei, toate orataniile pamantului: bebe, pufarina, croco, pisa, lico…si inca vreo 2-3.
Aoileooo, mama draga, dar unde putem noi pleca cu toata menajeria?? Nu de alta, dar una o puneam in carucior, alta aluneca pe partea cealalta si nicidecum nu o scoteam la capat. Ei, pune-te mami si convinge copila ca nu este nevoie decat de 1 jucarie, hai, cu multa indulgenta, vreo 2. Dar atat.
Renuntam la majoritatea dar nu si la bebe si Pufarina. Cea din urma are o coada stufoasa, alba, care nicidecum nu statea sub coviltir si orice-as fi incercat sa facem, ea tot iesea in urma caruciorului.
Dar, oricum, era mult mai bine decat cu caruta plina.
Pregatim si cosuletul de dedesubt. Punem si biberoane, si servetele, umede si uscate, si-un prosopel, si-un tratament de buze, vreo 2-3 sticle de „medicamente”, un „termometru”, vreo 2-3 jucarii… Ce sa mai, eram pregatite pana-n gat pentru orice eventualitate. Nimic nu ne-ar fi luat prin surprindere daca i s-ar fi intamplat ceva bebelusului sau pisicii…pardon, Pufarinei!
Plecam, in cele din urma, incet-incetisor, sa nu carecumva sa bruscam „copilasii”, si ne oprim mai intai in fata blocului, sa verificam daca nu au nevoie de apa…mai facem 20 de pasi, trebuiesc hraniti copilasii, asa ca scoatem biberoanele din dotare…mai facem 10 pasi..stai putin ca am uitat sa-i stergem la gurita…si tot asa…timp de o ora, cand in cele din urma reusim sa ajungem la coltul strazii. Mai avem inca de 3 ori pe-atat de mers si seara incepe sa se arate. Uof, hai Andra sa luam un maxi-taxi pentru 2 statii. Zis si facut, alergam un pic pe strada, facem semne disperate unuia sa opreasca, reusim in cele din urma sa ajungem la el…cu o mana pe fata si cu una pe carucior… si…urcam!
Un nene simpatic, ce-si gasise locul pe bancheta din spatele soferului, vazandu-ma cat sunt de „aglomerata”, s-a ridicat incetisor , m-a ajutat cu caruciorul si in cele din urma ne-am asezat confortabil. Bineinteles intrebari din 10 in 10 secunde: „Mami, bebe sta bine?? Mami, dar Pufarina este bine? Mami, nu i-a iesit coada? Mami sigur stau bine? Mami, dar mai este bebe legat??”
Ajungem. Acelasi nene simpatic ma ajuta sa cobor caruciorul.
Traversam si…ajungem la Didi.
Debarcam sacosa cu oua, mai stam putin sa ne tragem sufletul si ne pierdem in povesti.
Seara se asterne fara sa ne dam seama. Cand realizez ca trebuie sa facem si drumul inapoi in aceeasi formatie…incepe sa mi se faca teama.
Hotarasc scurt: luam maxi-taxi, ca sa ajungem in aceeasi seara acasa.
Ne asezam frumos in statie, asteptam, vedem ca trece unul pe langa noi, chiar daca eu facusem semne disperate…si imi incolteste in minte ideea ca ne-a vazut asa „blindate” o fi considerat omu’ ca n-are loc suficient, mai ales ca in conditiile date n-as fi platit mai mult de 1 bilet!
Ma si vedam facand drumul inapoi pe jos. Aproape ca-mi venea sa plang, cand un maxi-taxi se opreste langa noi. Urcam, cu catel, cu purcel si incercam sa ne asezam cat de cat.
Andra s-a dus undeva pe-o bancheta libera, incerc sa ma asez langa ea…dar caruciorul bloca toata calea de acces a calatorilor de pe banchetele din spate. Caut strategii si gasesc in cele din urma: fata pe-o bancheta, eu pe alta bancheta de unde aveam acces usor sa tin minunea cu lighioane…pardon, copilasi!
Calatorii care voiau sa tranziteze zona, trebuiau sa treaca de bariera pe care bratul meu o crease intre cele 2 randuri de scaune…dar nu-mi fac probleme… imi propun doar sa fiu vigilenta la fiecare statie.
Si..coboara primul calator din spate, un domn simpatic, care a tinut sa ma ajute cu caruciorul: l-a tinut strasnic de maner sa nu „o ia la vale” si mi l-a incredintat in cele mai bune conditii.
Aici am scapat lejer…hai, ca nu mai avem mult si la urmatoarea coboram si noi!!
Niste tineri simpatici de pe bancheta din spate, care s-au pupat tot drumul si pe care Andra i-a urmarit cu coada ochiului, s-au hotarat sa coboare odata cu noi. Cunoscandu-ne ritmul de miscare…le-am permis accesul catre coborare, iar apoi m-am reorganizat: am cules fata de pe bancheta unde o aruncasem la urcare…am luat si caruciorul si imi pregateam o noua strategie…aia de coborare, astfel incat toate sa ajunga intacte pe pamant.
Tinereii pupaciosi probabil ca m-au compatimit in sinea lor, asa ca mi-au tinut portiera deschisa si chiar m-au ajutat sa-mi dau caruciorul jos. L-a luat zdravan in brate si l-a pozitionat intr-un loc sigur, direct pe trotuar. M-a busit rasul…
Aud in spate „Doamna, sper ca nu v-am deranjat!”
Noroc ca era intuneric, ca m-ar fi vazut tinerelul pupacios cum m-am inrosit din cap pana-n picioare. Dupa ce ca a fost atat de amabil sa-mi intinda o mana de ajutor…eu n-am ce face altceva decat sa rad…
Pai n-am motive??? In toata excursia mea, nimeni, dar absolut nimeni nu s-a aratat dornic sa ma ajute cu copila, sa o ajute pe Andra sa urce sau sa coboare, sa o tina sa nu se dezechilibreze la vreo frana/curba. In schimb toata lumea a acordat o atentie deosebita caruciorului…

Etichete:,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: