Din nou…iarna!

Oare de ce sunt surprinsa si usor mirata ca la mijlocul lunii ianuarie ninge? Ninge si chiar viscoleste! Termometrele arata cu multa ingaduinta -6 grade si eu am dat toate caloriferele la maxim.

Nu, nu-mi place iarna. Probabil ca daca trecutul friguros al copilariei mele ar fi fost unul presarat de amintiri frumoase despre incalzirea la gura sobei ar fi fost altceva, dar asa am invatat sa urasc iarna.

Va privesc cu mult drag si imi doresc din tot sufletul sa nu cunoasteti niciodata asperitatile iernii. Privesc in urma cu mai mult de 25 de ani si ma vad pe mine, chircita intr-un colt al patului, pe Leo alaturi de mine, inveliti cu 2 plapumi si citind ceva la lumina unei lumanari.  Asa erau atunci vremurile. Abia ne mutasem la bloc nou, dar nu se inventasera inca termopanele, blocurile erau facute din beton, prost finisate si cand ningea aveam toate sansele sa primim zapada in patul nostru abia incalzit. Si nici centrale de apartament nu existau. Iar seara venea la fel de repede ca acum. Si atunci…se luau curentul, gazele, apa si caldura, toate in acelasi timp. Ba…mint, aveam uneori curent de la 8 seara pana la 10 (tot seara) pentru a urmari programul TV care nu cuprindea nimic interesant pentru varsta mea de atunci. Asa ca serile copilariei mi le petreceam citind sau rezolvand cate-o problema de logica. Leo era mereu langa mine si incercam sa-l incalzesc cu trupul meu micut. Il tineam de mana de fiecare data parca pentru a-i imprastia toate fricile si-i spuneam cate-n luna si-s stele. Noaptea ne baricadau parintii, unul in stanga si unul in dreapta. Imi amintesc ca cele mai importante accesorii pentru somn erau capisoanele si sosetele. Pijamalele erau intotdeauna groase, de finet, legate bine de mijlocelele noastre firave. Asa baricadati ne asezam sa visam pe asternuturile intinse pe bucati de pasla si acoperiti cu cele 2 plapumi calduroase. De multe ori era asezat un resou la picioarele noastre ca pentru a mai dezmorti atmosfera…

Mi-e urat cand aud ca unii au nostalgii dupa timpurile astea si sper ca niciodata sa nu cunoasteti neajunsurile acestea.

Acum, am facut caldut in casa, avem papuceii in picioruse, ne uitam la TV pe ce canal avem chef, chiar facem mancare la orice ora. Ma simt ca la gurea sobei si va mangai fruntile voastre de copii ai acestui an, 2010, care aduce cu el si..iarna!

4 responses to “Din nou…iarna!”

  1. Cris says :

    … si sa storci coji de portocala peste rezistenta de la resou, spre disperarea parintilor…😀

    iar cand nu era curent, exersam teatru de umbre…

    • Liliana Moise says :

      Eheee, daca voi aveati portocale atunci faceti parte din alta categorie sociala. La noi apareau portocalele poate o data in an si mama avea grija sa puna la borcan coaja rasa cu putin zahar pentru vremurile prajiturilor.
      Frumoase timpuri😛

  2. NelaM says :

    ….sau sa-ti faci temele la lumanare…

    La noi cand se lua curentul era cumplit, bezna pe scara si noi stam la etajul zece. Mergeam cu lumanarea la scoala.
    Ce vremuri…

    • Liliana Moise says :

      Da,da, si cu lumanarile pe casa scarii…si aruncam semnale sonore: „hei, auzi, sunt si eu p-aici. stinge tu lumanarea ca o tin eu pana la parter!!!” Se facea economie si la lumanari pentru ca trebuiau la studiul temelor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: