Inimioara de Dragobete

In ultima perioada cam am tras chiulul de la extraactivitati impuse de catre mine iar Andra parea foarte incantata de faptul ca a „scapat” de teme. Ei, totusi asa nu se poate, trebuie din nou sa ne intram in ritm si sa impunem timpi de executie pentru diverse lucrari. Doar ne pregatim pentru scoala, nu? Si cum scoala n-o sa stea niciodata sa astepte bunul chef al fiecaruia, trebuie sa ne restabilim echilibrul termenelor. Ah, nu ca s-ar putea face ceva in liniste si in timp util, nuuuuu… Noi intotdeauna vom finaliza cateceva pe ultima suta de metri ca doar ne trebuie si ceva adrenalina.

Tema de saptamana aceasta este Felicitarea de Dragobete

Incepand de luni am pregatit psihologic copilul, apoi in fiecare zi i-am amintit printre picaturi ca e cazul sa se gandeasca cui ii adreseaza felicitarea si mai ales cum vrea sa o faca. Bineinteles ca am primit garantii ca o sa se gandeasca si totul a ramas la stadiul de promisiune. Vine si sambata, plecam un pic la plimbare si printre discutii amintim ca trebuie sa faca cea felicitare. Sa te tii miorlaiala, ba ca n-are cu ce, ca n-are cartoane, ca n-are sclipiciuri, ca n-are una, alta… Hmmm, stiu ca suntem burdusiti cu tot felul de accesorii pentru craft-uri dar intotdeauna trebuie sa existe un motiv pentru a nu face, care bineinteles nu tine de persoana ei.

Asa ca in plimbarea noastra bantuim prin librarii. Ma bucur si eu ca avem o tinta precisa.

Ne cumparam cartoane colorate „de toate culorile de care aveti”, luam lipici cu sclipiciuri „de toate culorile de care aveti”, luam si niste pixuri cu sclipici doar „rosu, verde, albastru, bleu si-un portocaliu”. Ne indreptam agale spre casa si o intreb:

– Andra, stickere mai avem pe undeva?? De-alea cu floricele, cu inimioare…

– Nu, avem doar niste fluturasi de superstar.

– Ce lipim oare pe felicitare???

– Hai sa luam stickere…

Ne intoarcem catre prima librarie din drum si bineinteles ca n-am gasit ce ne-am propus… Hmmmm, dilema.

– Ia aratati-mi ce aveti cu inimioare.

– N-avem nimic.

– Ceva sa decupam, sa lipim…

– N-avem doamna!

Dam sa plecam si cand imi arunc privirea catre un stativ de hartie de ambalat, descopar ca aveau o gramada de inimioare. Ori nu stiu alea ce au, ori sunt proaste de bubuie, ori n-au imaginatie.

– Dati-mi de-astea cu inimioare.

Imi scoate o foaie si-si mai aminteste ca mai are un model.

– Dati-mi si de-aialalta o foaie.

Las la librarie si ultimii banuti care-i aveam in buzunar…si purcedem spre casa.

Sa se apuce mandra de lucru??? As, nu se poate asa ceva. Spre seara mai incerc inca odata sa o provoc.

– Andra, mama, daca nu te apuci acum de lucru si-o lasi pe maine sa stii ca eu nu ma apuc sa decupez nimic. Este duminica si la mine.

– Lasa, mama, ca tai eu.

– Nu te las nici pe tine…asa ca ar fi bine sa te apuci de azi sa-ti decupezi tot ce ai nevoie.

Moment in care iar o da in maraiala, o maraiala de-aia suparatoare, ucigatoare si pentru cele mai dure timpane din lume.

Eu ma pun la calculator si caut pattern-uri pentru minunata capodopera ce trebuie sa se contureze. Gasesc o inimioara potrivita ca marime pentru ceea ce ne interesa pe noi si stabilim sa o facem rosie.

Zis si facut.

Trebuie sa-i punem ochi si gurita..dar pe rosu nu prea se vede mai nimic..asa ca mai cautam o inimioara pe post de fata.

Asta o facem cu-n galben-crem.

Il rugam pe tati sa ne deseneze pe-o hartie niste maini, noi doar sa le decupam…dar nu se lasa induplecat. Eu n-am talent nici sa fac un cerc corect asa ca nu ma bag.

Caut din nou pattern-uri. Gasesc manute, gasesc ochisori, stabilim culorile si purcedem la drum. Normal ca n-avem imprimanta asa ca sablonul l-am realizat prin copierea lui direct de pe monitor (adica se aseaza cartonul si se traseaza conturul asa cum se vede :D)

Ii decupez eu cartoanele si i le pregatesc pentru marea realizare in timp ce ea isi decupeaza micile „accesorii” ce urmeaza a fi lipite.

Felicitarea este dedicata fratelui ei care azi implineste 4 luni si pe care il iubeste cel mai mult pe planeta asta. Mda, am picat in rang…dar nu-i bai.

Rezultatul spectaculos s-a materializat in cele din urma si pot sa ma declar multumita de ideea avuta.

4 responses to “Inimioara de Dragobete”

  1. Iulika says :

    Foarte frumos!!Felicitåri Andrei! Chiar a iesit o felicitare foarte frumoaså.

    La multe lunite pt Radulescu cel frumos!

    Pupici multi!

  2. Liliana Moise says :

    Multumim, Iuliko!
    O imbratisare calda trimitem si catre voi!

  3. Melania says :

    Woow,super !!!

    Iar textul de pe felicitare,m-a dat gata :X:X:X…ce frumos e sa fii copil…

    Va pupam cu drag si ii uram Superstarului Radu , multe multe lunite inainte!!!

  4. NelaM says :

    Ce draguuuutt! Surioara de domn Radulescu este foarte talentata, sa-i zici ca am zis eu asa, ca o urmaresc din umbra.
    La multe lunite parlamentarului!
    Si un pupic pentru rubedeniile dansului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: