Telefonul

…ala mobil! Cel mai complex accesoriu al meu. Dorm cu el sub perna. Cand ma trezesc, primul lucru care-l fac..intind o mana sa-l caut sa vad cat este ora. Daca il gasesc cativa centimetri mutat mai sus sau mai jos fata de pozitia in care-l pusesem, intru in fibrilatii. Unde-i telefonu’????

Cand il gasesc, verific ora si primul lucru care-mi vine in cap este „trebuie/nu trebuie sa dau papa la baiat”. Daca deja se ivesc zorii zilei si linistea diminetii este scufundata in dormitor, imi numar instantaneu minutele pana trebuie sa ma trezesc sa o trimit pe Andra la gradi.

De pe la ora 9 imi incep binecunoscutul program de dat telefoane. In primul rand o sun pe mama…sa-i iau pulsul, sa vad ce mai face, cum a dormit si ce planuri are pe ziua in curs. Vorbim putin, vreo 2 minute…

Apoi trebuie sa stabilesc directive cu Marius: „Auzi, cand ai plecat, ai luat punga de gunoi??” As putea sa ma duc sa verific…dar e mai simplu sa dau un telefon…

Peste zi…imi amintesc ca trebuie sa vorbesc ba cu unul, ba cu altul…ce fain! Pun mana pe telefon. Bineinteles ca e undeva prin pat, pe la picioare sau zvarlit pe-o noptiera. Imi amintesc de unele lucruri care trebuiesc rezolvate prin telefon exact in momente „neprielnice” asa ca il agat usurel cu degetele de la picioare si-l aduc incet-incet pana intr-o pozitie in care l-as putea apuca cu o mana. De multe ori il agat pe la spate aplicand o adevarata tehnica de echilibristica.

Mai nou am descoperit ca nu mai trebuie sa tip prin casa dupa Andra. Are si ea un telefon. L-am luat la o oferta…si mi-au dat si vreo 6 cartele…sa ma satur. Asa ca mititica, daca e la joaca in camera ei, are telefonul pus pe raft. Cand suna…il ia minutios in manute, se uita luuuuung si-o aud cum tipa: „Da, mamaaaaa, ce vreeeeeeei???” Eu cu telefonul la ureche, insist. Vine draga de ea sa ma interogheze si-i amintesc ca nu e necesar sa faca eforturi supraomenesti, poate sa raspunda😀

Avem si walkie-talkie dar nu e asa de funny ca telefoanele.

Alta utilitate a telefonului e sa-l sun pe Marius. Atat la serviciu sau in alte parti pe unde mai bantuie el…dar si daca e in alta camera. Ori il chem sa-i citesc ceva..o aberatie pentru el, ori sa vina sa imi dea o perna, ori il provoc sa-mi aduca apa. Imi menajez in acest mod coardele vocale si am si eu satisfactii.

In seara asta…suna telefonul meu ca bezmeticul…si cand ma uit cine ma apeleaza?? Surprizaaaaa! Marius!! Pai el tocmai ce-l legana pe Radu, in dormitor. Ce naiba?? Ma duc sa vad ce vrea… „Auzi, adu-mi si mie niste apa!” Ahaaaa, deci s-a molipsit😉

Am ajuns mai rau ca-n filmele cu prosti, unul intr-o camera, altul in cealalta, copilul in alta…si vorbim la telefon, fir-ar sa fie!

Oare generatiile care-au existat inainte de a se inventa telefonul cum reuseau sa traiasca???

Etichete:

3 responses to “Telefonul”

  1. NelaM says :

    Ioooi, ce figuri sunteti, mai liliacule! va pup!

  2. Iulika says :

    Sunteti tari cu telefonul!Noi ‘comunicåm” pe messinger cel mai des!:-))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: