Cantec de leagan

Nu cred ca exista copil roman care sa nu stie minunatul cantecel cu :

„Un elefant
se legana
pe o panza de paianjen
si fi’n’ca ea
nu se rupea
a mai venit un elefant
DOI!
Doi elefanti…”

La noi functioneaza pe post de cantec de leagan. L-am redescoperit cand era Andra mica si in timp ce-l cantam ea ma ingana usurel si adormea in cele din urma cand ajungeam pe la 50 de elefanti.

In dorinta de a fi mai personalizat, adaptasem cantecelul la conditia noastra de-atunci…si suna cam asa:

„Un Andrutel
se legana
pe o panza de paianjen
si fi’n’ca ea
nu se rupea
a mai venit un Andrutel
DOI!
Doi Andrutei…”

Si cum roata, fir-ar ea sa fie, se invarte mereu…iata ca am ajuns in etapa in care iar apelam la elefanti pentru a ne duce sa ne intalnim cu mos Ene. In prima instanta, din inertie si fara sa contientizam prea mult ce cantam…i-am dat-o tot cu „Andrutel” numai ca iubita mea mica-mare mi-a atras atentia ca ea n-are treaba cu somnul…ea poate sa adoarma si fara cantecele. Nu se desparte de povesti, insa.

Asa ca m-am vazut nevoita sa readaptez cantecelul…care acum urmareste trendul:

„Un Raducan
se legana
pe o panza de paianjen
si fi’n’ca ea
nu se rupea
a mai venit un Raducan
DOI!
Doi Raducani…”

Trebuia sa imi iasa ritmul 😀

Si in timp ce ajung sa numar Raducanii, ficiorul nostru drag ma ingana intr-un „a a a” fara sa inchida un ochi.

Azi am numarat vreo 50 de Raducani si m-am lasat pagubasa…i-am trimis la plimbare:

„50 de Raducani
se leganau
pe o panza de paianjez
si fi’n’ca ea
incepe-a ceda
a mai plecat un Raducan
49!”