Amintiri…penibile (partea I)

Inspirata de anumite „circumstante”, trebuie sa pastrez si astfel de episoade din viata noastra.
Puii mei, mama voastra este o aiurita, si ca sa va intaresc convingerea asta, o sa povestesc fazele penibile din tineretile mele:

Profa „Mana de fier”

In primii mei ani de dupa facultate, mi-am dezvoltat abilitatile intelectuale tot pe bancile scolii, dar ca profa. Si eram a naibii de severa, pentru ca varsta mult prea apropiata de cea a elevilor mei, nu-mi permitea sa fiu maleabila.
Intr-o superba zi de iarna, mi-am tras un sarafan luuuuns si laaaaarg (clos) dar pentru ca dintotdeauna am fost o friguroasa, pe dedesubt mi-am pus o pereche de „ludovici”.
Ca niciodata, m-am dus si io la toaleta-baii…si nu stiu cum naiba am facut cu poalele ca le-am prins in elasticul din talie al „ludovicilor”. Mandra de mine, mi-am luat catalogul la subrat, am purces spre clasa si m-am transformat in zbirul-zbirilor. Cu cat se chicotea mai mult in spatele meu, cu-atat ma faceam mai rea si puneam intrebari incuietoare. Doamneeee, si ce chef de scris la tabla aveam, si ce de-a ture am facut printre banci…pana s-a milostivit o fetita de mine, s-a apropiat usurel din spate si mi-a soptit: „Doamna, aveti fusta prinsa la spate”

Cu ochii de-aiurea

Ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place, asa ca de fiecare data cand vad ceva frumos pe undeva…nu numai trag cu coada ochiului ci ma intorc cu totul sa privesc in amanunt. Parca-s tampita. Marius de multe ori ma trage de maneca sa ma aduca cu picioarele pe pamant. Ma uit dupa fete, dupa baieti, dupa vitrine, dupa panpouri publicitare, dupa tot ce sclipeste…
Intr-o zi mi-am ales un moment prost sa imi pierd privirile de-aiurea. Fix cand urcam intr-un maxi-taxi trece un tip „interesant” pe langa mine. Nici n-am simtit cand am dat cu teasta de tabla masinii ca eram prea preocupata sa-i zambesc aluia, probabil. Am ajuns acasa cu capul spart😀

Sonerie

Cand sunt singura acasa si nu-s anuntata telefonic ca voi primi o vizita, poate sa sune oricine la usa, ca nu ma deplasez sa deschid daca n-am chef. Si ce daca se aude ca ma plimb prin casa??
Intr-o zi se gaseste cineva sa sune. Eu imi vedeam linistita de alaptat Radulescul.
S-a plictisit omul asteptand..revine peste vreo juma de ora (era ala cu cititul repartitoarelor). L-am intampinat desfacuta la bluza de pijama, inchisa doar la un nasturel, cu parul valvoi, usor sifonata…
– Doamna, am mai fost odata la d-voastra!
– Da, stiu, dar eram prea ocupata…
Omul se uita la mine, imi zambeste stramb in coltul gurii si-si continua treaba. Mi-am dat seama ca isi dorea sa intre intr-o camera si sa dea cu ochii de vreunul in fundul gol strecurat pe sub o patura…
Da cu ochii de Radu si…se fasticeste:
– Ah, Doamna, imi pare rau ca v-am deranjat. Nu vreti sa stiti la ce m-am gandit😉
–😀

Vreme capricioasa

Cum este cand afara este polei, cizmele sunt de-alea de aluneca la fiecare pas, ca deh, sunt de duoamna, te-apuca pipilica si…te intalnesti cu cineva care te cauta cu disperare de ceva vreme pentru niste informatii vitale???? Incerci sa scapi cat mai repede, normal!!!
Ei, in situatia in care ma aflam eu, tocmai ma intalnisem cu un grup de fosti elevi. Si…tot incercau sa ma interogheze cu privire la viitoarele lor atestate. Ei, cum naiba sa ma scuz in fata lor???? Asa ca ma bazez pe instinctele mele puternice…si rezist…si rezist…si rezist…si scap. Urc repede intr-un maxi-taxi…imi venea sa pun un dejt acolo ca sa nu tasneasca treaba, ajung cu bine sa cobor, o iau in pasi de pinguin spre casa, usurel, usurel sa nu fac vreo miscare gresita… Masuram din priviri distanta si-mi ziceam in gand: „Hai, ca poti!! Hai ca mai este putin!!!”
Si-a fost asa putin, ca am alunecat pe nenorocirea aia de polei intr-o asemenea postura ca n-am putut sa-mi controlez nici picioarele, nici mainile…dar nici vezica. Fir-ar ea de treaba…si mai aveam doar cativa pasi.

Prima intalnire oficiala

..cu Marius. In calitate de viitori posibili ce-o fi fost si ce-am ajuns😀
Unde putea sa ma invite si el?? Normal, la pizza!!!!
Frumoooos, eu un dracusor care scoteam pe toata lumea din sarite, el..elegant, rafinat, tacut, cu poante plasate la locul potrivit in momentul potrivit.
Si vine si platoul respectiv. Cu pizza.
Si-si pregateste Marius cu constiinciozitate maxima contimentarea. Numai ca atunci cand a intors pipernita, i-a cazut capacul. Dragul de el…si-a intins nenorocirea aia neagra pe toata suprafata…si-a ridicat ochii catre mine si a schitat elegant:
– Stii, eu asa mananc, mai condimentat😀
Si-a mancat-o. Pe toata. Fara sa schiteze o grimasa. Eu, cotofana, il urmaream sa-i vad vreo reactie, dar deh, un gentelman ramane gentelman chiar si in situatii de „criza” a orgoliului.

Studentisme

Dupa fiecare examen ne adunam sa sarbatorim in „Gardul verde” (o bodega ordinara din Targusor-Copou-Iasi) Si cum banii erau putini si dramuiti nu prea ne permiteam sa luam prea multe, asa ca ne limitam la o bere „la posta”, eventual cateva tigari…tot „la posta” si…niste seminte prajite aduse de pe-acasa😀
Se facuse ditamai porcoiul de coji si masa noastra arata tare mizerabila. Asa ca isteata de mine isi propune sa faca unpic de curatenie. Anunt „comunitatea” asupra intentiei mele:
– Auziti, stati putin sa strang pe-aici.
Lumea si-a saltat berea si..atat.
Mi-am umflat falcile si-am suflat cat m-au tinut plamanii…direct in scrumierele pline ochi. Unde?? Pe toti care i-am prins in raza vizuala😀
Am primit o gramada de „laude”. De-atunci mi s-a interzis categoric in cercul nostru ca eu sa ma mai ating de „mizeria” de pe mese. Deh, statut privilegiat😉

5 responses to “Amintiri…penibile (partea I)”

  1. Cris says :

    tnks lili!!!
    habar n-ai cat am putut sa rad=)) si inca rad…

  2. Nela says :

    hihi, ce fain!
    moi am facut-o de oaie cu pishulica la scoala fiind. nu mergea liftul (eu stateam la zece), a trebuit sa urc pe la scara cealalta. ca pinguinul, cum zici tu, am ajuns pana pe bloc. nu stiu ce a declansat mirificul eveniment, cert este ca m-a scapat… si s-a tot dus prin izmene, pantaloni din aceea de lana, crosetati de mamaie… era iarna si frig. n-o sa uit ever cum imi ieseau aburi din pantaloni…😀 de vis!

    • Liliana Moise says :

      Hehe, macar aveai o scuza, erai copil. Eu eram ditamai „Doamna”!! N-am mai spus ca atunci cand m-am ridicat de pe gheata se vedea baltoaca sub poponul meu :p
      Si…aia tricotatii la mine se numesc „ludovici”. Din motive de „nemamaici”…aveam de-aia din comert, de-o culoare indoielnica si c-un model de vis: 2 pe fata, 2 pe dos😛

  3. Mely says :

    awaiii,ce-am mai ras =)) =))…
    patania cu nenea si soneria e totala !!! :))

  4. Iulika says :

    Ce tare!!!!Doamne ce am mai ras!!!Aia cu ‘ludovicii’ a fost bestialå!!!!:))))))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: