La Bulivar, Birjar, La Bulivar….

S-a cam facut un an si jumatate de cand n-am mai avut parte de o incursiune in afara judetului nostru. Aaaa, nu se pune faptul ca am mai plecat din cand in cand la tara la mamaia si nici vizitele scurte dar relaxante la nasa, la Braila.
Aveam nevoie de-o plecare haiduceasca, undeva…oriunde.
Anul trecut Marius n-a avut nicio zi de concediu, anul asta ne gandim cu groaza la cate avem de facut plus ca ne pregatim sufleteste de inceperea scolii. Speram totusi sa gasim energii pentru escapade…oriunde.
S-a ivit in schimb o plecare la capitala:D Nimic fabulos in alte conditii, nimic extraordinar ca doar plecam dintre blocuri si aglomeratie la…alte blocuri si alta aglomeratie.
Pentru mine in schimb a fost o gura de oxigen binemeritata.
Am reusit sa plasam copiii la cate-o bunica si noi…pe cai. Cu planurile deja facute de-acasa, cu temele puse la punct. Voiam sa fac si niste surprize unor fete tare dragi mie. Asa ca am verificat agenda telefonica. Numerele lor erau acolo. Mi-am aranjat cele mici surprizele pentru ele si toata noaptea am visat…
M-am trezit cu emotie in stomac si cu o oarecare adrenalina pe vene. Trebuia sa ajungem la ora 10. Clar ca la 6 jumate eram deja iesiti din Galati.
Drumul lin, bun, ne-foarte-aglomerat, mers pe autostrada soarelui. Eu…pentru prima data. Mi-am pus si-o dorinta chiar: sa am o zi de exceptie!!!
Si-asa a si fost.
Dupa iesirea de pe autostrada trebuia sa gasim intrarea aia buna in Bucuresti, spre Pantelimon Vitan. Primul impuls a fost sa ne luam dupa Ioana. Da, aia de pe GPS!!! Care ne-a dus fix aiurea. Dupa vreun kilometru batut de-aiurea are Marius o strafulgerare:
-Nu, mai, noi n-am luat-o in directia buna. Harta care o am eu, spunea sa fac la stanga. Noi am luat-o la dreapta.
Ne-am intors. In aceeasi intersectie. Si-am luat-o…pe-un drum care ni s-ar fi parut a fi ala bun, ala de la dreapta😉. Parea ciudat…ca nu semana cu ceea ce cautam. Oprim la o carciuma, ca doar unde ar fi putut sa fie lume mai multa adunata????
Primim indicatii:
– Nu e bine, va intoarceti…si-apoi o luati la dreapta.
Zis si facut.
Ne-am intors in aceeasi intersectie…si apoi la dreapta…pana in Popesti-Leordeni!!!! Ce naiba cautam noi acolo tot nu intelegeam. Deci nici varianta asta nu era una buna. Fir-ar sa fie ea de intersectie.
Ne-am intors..nici nu mai stiu daca in aceeasi intersectie..si ne-a strafulgerat un gand: „daca Ioana totusi avea dreptate si noi trebuia sa mergem tot inainte????”
Si…da-i bice dupa indicatiile GPS-ului, inca vreo 5 km. Parea tousi prea lung drumul asa ca sunam un prieten.
Normal…nu era bine, trebuia sa ne intoarcem si sa facem undeva la stanga si apoi la dreapta.
Marius era nervos, trecuse bine de ora 10 aia stabilita pentru marea lui intalnire de biznis…iar eu chicoteam ca o salbatica. Mie-mi placea, doar ma plimbam, nu?!
Ajungem iar intr-o intersectie…nu mai stiu daca era tot aia ca toate erau maaaaari, si se vedea autostrada.
Fir-ar, iar intrebam localnicii..si in cele din urma…cu chiu cu vai gasim intrarea aia buna.
Asa am batut cred ca vreo 50-60 de km de-aiurea. Si-am pierdut vreo treisferturi de ora.
Deja eram in intarziere, deja nu mai aveam curaj sa-i mai cer sa ma arunce si pe mine undeva asa ca l-am rugat sa ma lase macar la un supermarket ceva, sa casc ochii de nebuna.
Mi-am scos telefonul de zeci de ori si ma gandeam sa-mi sun prietena sa-i spun sa vina ea in necunoscutul meu…dar mi-a fost jena. Mare jena!!!! Asa ca m-am plimbat…singura. Si mi-am facut cumparaturi. O sacosoaie. Ce-o fi fost in capul meu de-a trebuit sa-mi iau detergent de vase si odorizat tocmai din Bucuresti??? Pe langa altele…
Le-am carat dupa mine, victorioasa ca facusem ceva si lingand cu foc o ciocolata pana la starea de plictiseala. O plictiseala de-aia enervant de plictisitoare…cu sacosa dupa mine😀
Nici nu mi-am inchipuit ca intrevederea lui Marius va dura atat de mult. Ma gandeam ca mai mult de 2 ore n-are ce face…dar deja trecusera 3 ore si…niciun semn.
In sfarsit, termina el ce avea de facut, ma culege de pe o margine de sosea si…pe cai!
-Marius, te rog eu, daca tot am ajuns pana aici…as vrea sa mergem la Ikea. Si de-acolo, un pic pana in Drumul Taberei ca nu-i departe, cred. Stam 10 minute sa salut o prietena si dup-aia plecam.
– Dar unde-i Ikea asta???
– Pai, nu stiu, pe la aeroportul Baneasa, cred. Stii, cand am mai fost pe-acolo parca era si-o Cora?!
Marius se lumineaza:
– Gata, stiu, te duc direct la Cora.
Bineinteles ca am ajuns fix la o Cora pe care eu n-o voiam. Mi-am amintit ca langa Ikea de fapt este un Carefour😦 Deci, am incurcat borcanele.
Fix in acest punct am aflat ca de fapt locul meu nu era acolo. Locul meu era langa copiii mei. Si unde-s eu ar fi trebuit sa fie si ei. Semnalul de alarma mi l-a dat sanii. S-au umplut brusc pana la starea de durere. Din acel moment nu mi-am mai dorit nimic…ci doar sa ajung cat mai repede acasa, la Radu. Am aflata apoi ca fix cam in acelasi moment al zilei s-a activat si el. Ii era dor de mama lui…sau mai bine spus, de laptele lui de la sursa.
Asa ca…am rarat niste momente la care am visat, pe care n-as fi vrut sa le ratez cu niciun chip.
Pe autostrada chiar daca acul arata ca mergem cu 150 km/ora…imi venea ca calc eu acceleratia.
A inceput sa ma usture. GROAZNIC!!! Paharul de apa cu coloranti de la KFC caruia aia ii spuneau 7UP l-a golit Marius pe nerasuflate. Aveam nevoie de recipient. Urgent!!!
Asa ca tot drumul inapoi a fost o continua incercare de a ma detensiona. Altceva n-am vazut. Mi se parea ca mergem atat de incet, ca nu mai ajungem…
Intalnirea cu Radu a fost o mare victorie a zilei de pomina. In sfarsit…LIBERA!!!! Si ce bine am dormit cu el in brate. Mie nu-mi venea sa-l mai las jos, iar el statea asa, mufat…parca atentionandu-ma: „asa o sa stau de-acum sa nu mai pleci de langa mine atunci cand am atata nevoie de tine, mama!”

9 responses to “La Bulivar, Birjar, La Bulivar….”

  1. dana says :

    Ce dor mi-a fost sa te citesc mai Liliacule drag!
    si ce rau imi pare ca nu ai reusit sa te intalnesti cu mamicile dragi..poate cu alta ocazie..cand te vei prezenta cu Raducu cel frumos de manuta🙂

    pupici, cu drag!

  2. dana says :

    Mai, Lili, am scris un comentariu pentru tine…oare de ce nu-mi apare?😦
    oricuum, va pupam si spuneam ca mi-a fost dor sa te citesc…

  3. Raluca says :

    Stai ca am citit numai primele 3 propozitii si simteam nevoia sa spun ceva. Cum oriunde, cum oriunde? La dovleceii de prin tara!!! Ia sa va vad aliniati la poarta!

  4. Raluca says :

    Ooffff ce rau imi pare ca n-a iesit cum ai visat! Deja ma vedeam pe mine cat erai de nerabdatoare de surprize in ziua anterioara! Ahh, ar fi fost ideal sa-l iei si pe Radu…

    Ai povestit asa palpitant ca parca imi venea mie sa apas pedala de acceleratie, scumpicul mic sa te aiba cat mai repede aproape! :-*

  5. Bia says :

    Acum chiar ca-mi vine sa-mi dau pumni. Daca as fi verificat telefonul sau daca mi-ar fi venit curajul sa te sun cu tot riscul de a te sacai. Ai ajuns chiar la Cora la care merg eu la cumparaturi. Ikeea era cam la 35 de km de unde ai fost tu. Data viitoare te sun din km in km! Nu mai scapi!
    Am ratat una dintre marile ocazii si tare imi mai pare rau.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: