Alchimie…

Intotdeauna ziua de 1 iunie se sarbatoreste in diverse moduri. De la jocuri cu copii la desene pe asfalt, de la o praji la o cofetarie pana la diverse cadouri…
Si cum la noi nu putea sa treaca ziua nesarbatorita si in sanul familiei, tatonez terenul din timp:
– Ia zi, Andra, de Ziua Copilului, ce-ai vrea sa primesti??
– Un joc!
– Da, bine, dar de care???
– Paaaaaai, nu stiu, unul interesant…
– Hai draga mea, gandeste-te putin si sa-mi spui ce anume as putea sa-ti iau…dar sa nu-l mai ai pe raft sub o alta forma.

Dupa ceva vreme ma anunta victorioasa:
– Stii mami….cand ne plimbam noi amvazut la o librarie un joc pe care eu nu-l mai am. Pe-ala il vreau!
– Ce joc, draga mea???
– Unul cu cristale. Si era asa frumoooos!
– Bine, fie, o sa mergem sa vedem daca mai este si…o sa ti-l iau.

Vine si ziua mult asteptata iar Andra imi aminteste:
– Vezi mami, sa nu uiti de jocul meu cu cristale, da?!

Ploua marunt…dar ce mai conta in acele momente??? Marius era, ca de obicei, la serviciu…asa ca am luat un copil in carrier, celalalt de mana, umbrela la subbrat si-am purces la librarie. Prin ploaie…
Cand am ajuns in dreptul vitrinei, cutia magica disparuse de-acolo. Am citit in acel moment o mare dezamagire pe chipul frumos al fetitei mele.
– Nu-l mai are, mami😦
– Hai sa intram si intrebam. Poate mai are pe undeva o cutie.
Si intr-adevar, mai avea una. De fapt cred ca era singura. Aruncata pe undeva pe sub tejghea ca doar nu toata lumea era impresionata de asa ceva. Probabil ca statuse in vitrina cu lunile dar nu s-a atins nimeni de ea. Pretul…asa si-asa, dar cam mare pentru ceea ce contine.

Atunci n-a mai contat. Am aruncat banii si i-am adus zambetul pe buze Andrei.
Spre seara, luam instructiunile in brate si ne punem pe treaba.

Si de-aici a inceput partea grea. Aia cu asteptatul. Initial daca as fi stiut ca trebuie sa astepti 2-3 saptamani as fi demontat incetul cu incetul dorinta ei de-a face asa ceva. Dar apoi, cand am vazut cu cata daruire lucra…m-am gandit ca rezultatul, o adevarata floare de mina, va merita sa fie asteptat atat de mult.
Seara de seara ma intreba:
– Mami, oare ce face cristalul nostru??
– Nu stiu, dar cred ca creste!
Dezamagita…isi vedea in continuare de-ale ei. Pana intr-o zi cand a uitat de el. Dupa vreo saptamana…Si eu aproape ca uitasem.
Socotisem ca pe 21 iunie are data scadenta…asa ca mi-am luat gandul. Il lasam sa se faca impresionant😀
Dar inainte de-a pleca sambata la tara…mi-am amintit ca trebuie sa vedem ce s-a mai intamplat cu mica noastra comoara. Si l-am scos din borcan. Si-am fost dezamagiti. Cu totii.
Nu numai ca nu crescuse dar nici macar nu era colorat. Si cand l-am spalat..s-a desprins o bucata mare din el. De fapt nici macar nu erau cristale…era praful ala de trebuia sa-i dea culoarea, care se calcifiase pe ici pe colo.
Oricum, experienta este una neimpresionanta. Cristalul rezultat este dezamagitor. Trebuie sa-l pozez…dar numai cand il vad ma iau nervii aia nervosi. Nu pentru ca simt ca as fi aruncat banii pe fereastra ci pentru ca nu i-a creat copilului nicio stare de exceptie. Ba din contra…i-a adus dezamagirea si probabil ca si o indoiala ca alegerile pe care le face sunt din cele mai bune.

Editez ca sa vin cu pozele:

Oricum, trebuia sa fie mov si a iesit cam verzui si nici pe departe nu arata ca cel de pe cutie.

5 responses to “Alchimie…”

  1. Cris says :

    mai, dar sigur ati urmat toate instructiunile?
    la un moment dat am vazut o chestie de genul asta intr-un desen animat, aveau tema la chimie sa combine prafurile sa iasa cristale… asta era tema. normal ca cine nu invatase, nu-i ieseau sclipitoare.

    si am vazut tot un joc de-asta, nu stiu daca acelasi, si l-am intrebat pe chimistul casei, daca e pe bune, cica da… o sa intreb si al doilea chimist ce-ar putea fi in neregula sa nu iasa, caci ma indoiesc ca expira ceva.

    • Liliana Moise says :

      Da, iti dai seama ca am urmat pas cu pas fiecare punct din instructiuni. Ma gandeam ca daca nu facem asa cum trebuie cine stie ce explozii ar putea avea loc. Cand nu stii ce contin substantele respective, cand vezi ca ai nevoie de ochelari de protectie si manusi de plastic..incepi sa faci totul cu o oarecare retinere.
      Acum… o sa pun si pozele cu „cristalul” si poate-mi explica si mie chimistii tai ce mama zmeului sunt astea?!

  2. iulika says :

    Asta eu nu o stiam..Interesant , foarte interesant!

  3. Maria says :

    stiu ca nu arata ca pe cutie, dar hai mai ca e dragut😀. inteleg dezamagirea…dar munca ei…daruirea ei….e priceless. va pup

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: