Top 10

Atunci cand intimitatea unui cuplu este invadata de un copil, prioritatile vietii se schimba. Ordinea fireasca de pana atunci poate fi ravasita de mormanele de jucarii imprastiate in toata casa. Chestia asta ar fi putut da frustrari in alte situatii si o stare de dezordine, dar atunci cand sunt jucariile propriei odrasle, totul capata alt sens. E chiar frumos.
Si cum orice parinte isi doreste sa achizitioneze tot felul de gadgeturi pentru dezvoltarea armonioasa a mostenitorului apare impartirea lor pe categorii de divertisment. De la zornaitori, la plusuri cantatoare, de la jucarii de dentitie pana la cine stie ce joc educational.
Fiecare plimbare cu consoarta la degetel se transforma in adevarate runde de rupt gaturile prin vitrinele magazinelor pentru copii. Si chiar daca zac mormanele pe jos de ne frangem gleznele prin casa, niciodata nu este suficient…asa ca ne intoarcem victoriosi acasa cu inca una „mica”. Ce conteaza ca pantofii ne sunt rosi in talpa sau arata deplorabil??? Copilul sa fie fericit!

Oare noi am fost mai putin fericiti decat ei, tinand cont ca pe vremuri totul era cu restrictie (din pacate)???
Copilul meu cel mic mi-a demonstrat ca de fapt TOTI am fost fericiti. Pentru el vrafurile si pungile cu jucarii sunt asa…ca sa fie. In topul preferintelor sale se afla altele de fapt.

10. scamele de pe jos. Nu stiu cum le observa. Are o dexteritate ceva de invidiat. Cum il las pe un covor sau pe gresie este imposibil sa nu gaseasca ba un fir de par rebel, ba o scama care n-am agatat-o la ultimul aspirat. Si munceste pana o prinde in manutele lui micute, se straduieste… uneori ii aluneca printre degete, dar el continua treaba acolo. Este dedicat acestei activitati si nu se lasa pana n-o dovedeste. Apoi cu o dexteritate de nedescris scama ajunge in gura😦 Avem in cele din urma munci de lamurire sa deschida gura ca sa caut printre dinti minuscula bazdaganie.

9. cand toate zornaitorile posibile dau gres in fata unui urlacios…petul de plastic de juma de litru in care bag cateva boabe de porumb sau fasole rezolva situatii dramatice. Ce poate fi mai fascinant decat sa urmaresti cum se duc boabele cu pricina de la fundul petului pana in gat si inapoi??? Iar zgomotele produse…nu se compara cu nicio muzica din lume.

8. telecomanda. Si nu oricare ci aia functionala! Pai nici macar nu-i funny sa apesi pe vreun buton si sa nu se intample nimic, logic. Trebuie ba sa se inegreasca ecranul, ba sa baleieze programele in nestire, ba sa dispara sonorul in neant. Si dupa o astfel de manevra, telecomanda se ia si se gusta. Asa ca nu ne ramane altceva de facut decat sa o dam cu spirt periodic si sa ne certam noi, adultii, cand vedem telecomanda la celalalt in mana: „Auzi, te-ai spalat pe maini inainte????” Ne-am resemnat. Chiar am gasit si-un magazin cu telecomenzi unde sunt si unele exact ca ale noastre…asa ca i-o dam la molfait pe asta de-o avem.

7. telefonul. Intra in aceeasi categorie cu telecomanda numai ca accesul la el e mai discret. Am ajuns sa vorbim la telefon camuflati, pe dupa perne, prin balcon sau prin baie. Daca nu exista posibilitatea asta (mai ales cand suntem singuri noi doi acasa) am o singura varianta: sa vorbim pe speaker😀 Deh, trebuie si urechile lui sa auda conversatia, nu?! Iar cuvintele interlocutorului trebuie sa le scoata cu dintii, firesc, ca nu ne putem descurca altfel.

6. capacul de la bibe. Asta n-am putut-o intelege. De ce este fermecat cand il vede?? Mister!!! Dar il ia si-l molfaie cu o pofta nebuna. E adevarat ca nu e clasicul capac rotund, are si-o „bucla” intr-o parte si un fel de jgheab si acolo i se infing dintisorii dar totusi ce poate fi atat de interesant?? Jucaria asta salveaza vreo 2-3 minute de respiro.

5. lantul bunicii. Cu orice s-ar imbraca si oricum l-ar ascunde, Radu il gaseste. Cum o vede pe buni intra in sevraj. Nimic nu-i opreste extazul. Initial am crezut ca s-a creat o afinitate incomensurabila intre cei doi dar pe parcurs am observat ca in secunda in care se ghemuieste in bratele ei incepe explorarea. Direct la jugulara. Dupa lant. Si dupa ce-l gaseste…devine prietenul lui pentru cateva minute bune. Il mesteca, il suge, il analizeaza, il invarte pe toate partile. Ce sa mai… Decreteaza invingator: e din aur!!!! Eu nu port decat verigheta, fara alte briz-briz-uri asa ca am scapat😀

4. hartie de orice natura ar fi ea. Initial prindea lucrarile Andrei si i le ciufulea. Venea sarmana Andra si plangea de neputinta: Mami, iar mi-a mototolit Radu lucrarea!!!!! Asa ca am schimbat…foaia. Fiecare cu ale lui. I-am dat un catalog sa-l frunzareasca. Fiind barbat am considerat ca n-are sens sa-i prezint reviste de fashion asa ca i-am dat unul cu materiale de constructii. Febletea lui!!! Il rasfoieste si-si pune semn acolo unde ramane cu studiul: composteaza pagina. O mesteca apoi ca sa fie convins ca tusul este de buna calitate si aici incepe lupta. Eu sa-i scot bucatelele din gura, el nu se lasa…Dupa cateva incercari de genul asta, lucreaza mai discret. Se uita sa vada daca e in arealul meu vizual si daca da…atunci doar rupe pagina, daca nu…aplica tactica gustatului. Cert este ca e mai buna mancata pe la spate. O fi avand nevoie copilul meu de celuloza???

3. avem par??? N-avem noroc :(! O suvita rebela daca se prelinge pe fata mea e musai sa o studieze el in amanunt. Dar nu asa de la distanta. E necesar sa o disloce de la locul ei si sa o guste. Asta e arma secreta in momentul in care il schimb de chilotei si el fuge de mine. Ii dau parul sa-l smotoceasca si…reusesc sa-i asez hartiile astea pe fundulet. Dar, vai de scalpul meu in cele cateva secunde!!! Situatii in care parul ORICUI e atractia momentului sunt nenumarate. Asa ca, dimineata e imposibil sa-i prezentam un spate gingas si dormicios. Se catara cu o precizie de chirurg si cu o satisfactie in ochi catre podoaba capilara, isi infinge ambii pumni si trage, si trageeeeeee… Toata lenjeria de pat a noastra trebuie curatata de nenumarate ori pe zi de fire de par. Cred ca mai bine m-as tunde cheala. Si tat-su la fel. Si Andra. Si bunicii!!!

2. servetelele umede. Binecuvantat sa fie cel ce le-a inventat ca ne salveaza din multe situatii extreme dar oare ala si-o fi inchipuit ca pot avea si alt rol decat cel de depozitare intr-un loc ferit si de a i se folosi continutul in scopuri curatatoare?? Nu prea cred. La noi e un real succes!! Cand nimic nu-l consoleaza, cand totul pare pierdut, cand ideile de atragere a atentiei copilului se sfarsesc…intra in joc servetelele. Si nu e amuzant sa le tin intr-o cutie. NU!! Ele trebuie sa stea numai in ambalajul lor de plastic care are efect de jucarie de dentitie. Se mesteca pana se dezlipeste adezivul de atatea balute curse. Nici nu se mai inchid bine…dar ce conteaza??? Si-asa daca erau prea imbibate ramanea umeda pielea si trebuia sa o sterg cu o carpita, ceva. Acum…sunt numai bune. Usor volatilizata substanta de impregnare. Trebuie doar sa le dau ambalajul cu spirt in momentul achizitionarii si am inca o problema rezolvata.

Cea mai tare jucarie ever…este

1. punga de gunoi!! Primeste locul I cu coronita!!! Oriunde as pune-o, oriunde as ascunde-o…o descopera. Normal ca nu pot pune punga de gunoi pe hol, langa usa de la intrare. Adica pe partea cealalta, nu in casa. O avem si noi intr-un loc destul de accesibil pentru toata lumea. De ceva vreme am renuntat la clasicele pungi speciale de gunoi si folosim pungute mici primite pe la piata cu diverse. Preferam asa din mai multe motive. In primul rand se umplu mai repede si le evacuam imediat. Daca am pus 2-3 scutece pline si inca 2-3 coji de banana deja trebuie aruncata. Asa ca alungam ispita din calea copilului. Dar exista si situatii in care abia ce-am reusit sa arunc niste coji de legume acolo. Aici intra feciorul in actiune. Nu e amuzant deloc sa fie punga legata la gura iar daca este…se poate sfasia cu dintii si imprastia continutul in toata casa. Asa ca…sunt vigilenta: ochii si punga de gunoi!!!! Alte pungi nu-s asa interesante ca aia😉 Ieri aveam doar niste resturi de pui aruncate…si-am avut o gramada de treaba sa sterg grasimile imprastiate prin jumate de bucatarie.

Ar mai fi lingurile de lemn, cablurile de orice natura…dar le pun si eu la propuneri.

Deci, un copil mic poate fi fericit daca n-are nu’sh ce chestie super-extra-mega-in-trend. El se poate distra oricum iar nervii oricarui parinte pot fi pusi pe bigudiuri si apoi intinsi la placa.

9 responses to “Top 10”

  1. dana says :

    M-a distrat la maxim postul asta! si-am ras pe infundate caci prichinduta doarme!
    ce mi-a placut aia cu lantul bunicii..cum verifica el calitatea aurului:D

    ioi! si cu parul! asa fac si eu ca sa-i pot pune un scutec nou Anei! a devenit o adevarata aventura treaba asta! si da! si Ana trage cu nadejde si disperare..si radeeee!

    va pupam cu drag!

  2. Bia says :

    Voi recomanda cu caldura ca acest top sa fie introdus in orice manual pentru parinti. Este un must know pentru orice om care isi doreste sa stie la ce sa se astepte de la jucariile astea complicate cu care se joaca oamenii mari si pe care ne place sa-i numim copii.🙂

  3. Raluca says :

    Stai un pic, stai un pic, nu mi se pare corect! Pai nu putem spune ca sunt la fel, pentru ca noi nu avem par :))))).

    Glumesc, ai mare dreptate, ataca parul bunicilor de vai si amar! Dar uite ca imi pare putin rau ca m-am tuns, poate avea motivatie sa stea mai cuminte la schimbat!

    E super super topul!!! Bestial! M-am regasit inclusiv la faza aia ca ori de cate ori iesim trebuie sa-i cumparam ceva :)) ce fraieri suntem! :))))

  4. Maria says :

    la par sbuscriu si eu…azi a plecat cu vreo 4-5 fire smulse din radacina…i se paruse extrem de funny cum statea suvita intinsa pe covor. si a tras cu gura pana la urechi. cu punga de gunoi inca nu am incercat, ca ii e interzisa bucataria. numai cand ma gandesc la soricelul ala pe care, de altfel, l-am prins…mi se face rau. oricum, postul tau e super tare. un top 10 foarte real.

  5. Nela says :

    Super postul, Liliana!
    Topul e pe masura!
    La noi cu mici variatiuni, insa in linii mari tot pe-acolo ne-nvartim!
    Va pup.

  6. Liliana Moise says :

    In curand probabil ca o sa intru si eu in clubul „periuta”. Si nu e vorba de aia de dinti, avcoz😀
    Eu am convingerea ca fiecare copil se distreaza la astfel de jucarii.

    *Danuta, nimic nu este mai amuzant decat sa ma traga de par cand ii schimb scutecul. Si pentru ca tat-su nu indrazneste sa-si lase plete…vine cu rugaminti in varful buzelor si cu promisiuni gramada sa-mi spuna ca el nu se descurca :))

    * Bia ma gandeam initial ca as face-un ban pe chestia asta propusa de tine…dar mi-a zburat ideea. De fapt ar fi copyright la experineta tuturor mamicilor.

    * Ralukule tu ai scapat de experiente ezoterice la faza cu trasul de par. Si daca as sti ca daca ma tund as arata ca tine, as face-o ACUM!

    * Maria, noi avem acces deschis intre bucatarie si sufragerie…si cum 90% din zi ne-o petrecem in spatiu larg…e imposibil de ocolit grozavia de gunoi. Dar…asa in pungute mici le leg rapid la gura si ma simt in siguranta, oarecum.

    * Nela, ia zi tu cum se mai distreaza boieroaica??

  7. Bia says :

    Chestia cu copyright-ul e ca si cum ai spune ca Ion Creanga are la Amintiri copyright pe copilaria copilului universal. Toti copiii de la tara din vremea lui au trait-o, dar numai el a scris amintirile.😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: