Nu, nu-i voie!!

Da, asta e constructia pe care o urasc cel mai mult. Nu cred ca am tinut cont vreodata de ea. Stiu ca eram micuta si nu aveam voie sa stau noaptea pana tarziu, asa ca luam veioza si-o bagam sub patura ca sa citesc, n-aveam voie sa fumez iar cand m-a prins mama mi-a dat si-o bataie zdravana ca invatatura de minte si uite-asa am fumat 17 ani, nici sex in afara casatoriei nu era voie. Da, da, m-am conformat NU😀

Adica tot ce nu e voie e ca fructul interzis. Cum sa nu te intinzi macar sa-l mirosi, sa-l pipai?? Normal ca ai vrea sa gusti din el😉

Asa ca odata ce am devenit mama mi-am propus sa desfiintez expresia din vocabularul meu. Da, copiii mei au voie peste tot, au voie sa cunoasca orice particica a lumii, au voie sa exploreze, au voie sa se intrebe si sa primeasca raspunsuri, au voie sa tipe, sa urle, sa se dea cu fundul de podea, au voie sa fie nervosi si fitosi, au voie sa se exprime liber. Au voie sa inteleaga unde-s limitele si sa descopere ca infinitul le apartine uneori iar alteori lucrurile nu-s deloc simple ci se complica cu atat mai mult cu cat incercam sa le descifram tainele.

Da, ei au voie iar eu particip activ la descoperirea lumii alaturi de ei.
Si daca in ceea ce-o priveste pe Andra, lucrurile s-au simplificat, lumea lui Radu abia de-acum se deschide. Asa ca ma bazez oarecum pe experienta mea acumulata de pana acum.
Am inceput sa-mi reorganizez casa ca pe-o reduta dar sa fie si functionala in acelasi timp. Mi-e bine ca m-am dezobisnuit sa pun obiecte perisabile la mezanin, toate stau la etajele superioare, asa ca altele ar fi prioritare acum.
Am inceput cu dulapurile. Ce poate fi mai interesant pentru Radu decat sa deschida usile ca apoi sa le tranteasca cu putere??? Le-am „lipit” cu banda izoler😀 Cand am nevoie de ceva din interior, indepartez usurel banda respectiva, imi iau cele trebuincioase, pun banda la loc si…am o problema rezolvata. E adevarat ca necesita putin mai mult timp dar m-am obisnuit asa.
Apoi a descoperit Radu ca e funny rau sa-si dea cu usa de la cuptor in cap. Si dupa ce se lovea o lua de la capat. Am lipit usa cuptorului cu banda adeziva😀
Ce simpatic era apoi cocotat pe manerul de la cuptor dandu-se uta-uta si incruntandu-se la mine parca certandu-ma. Iar eu zambesc. Nu ma mai panichez, nu ma crispez, nu intru-n sevraj. Doar zambesc.
Alt punct de atractie e wc-ul!! Nu-i asa ca e interesant sa iei odorizantul din el si sa-l studiezi atat la miros cat si la gust??? Si e si mai interesant sa mai iei cate-o jucarie sa o inveti sa inoate😀
Am rezolvat si problema asta: capacul ramane coborat tot timpul😉
Prizele au deja aparatori asa ca poate sa vina cu surubelnita sa le studieze indeaproape.
O alta problema naucitoare pentru mine e mobilierul cu geamuri in partea de jos. Cand mi-am confectionat mobila de bucatarie nu aveam copii si nu am constientizat pericolul. Acum sticlele mele fumurii si interesante stau cu folie alimentara pe ele. N-au decat sa se sparga, importanta este siguranta copilului. Sa nu vina cioburile inspre el. N-a fost cazul cand era Andra mica, speram ca nici acum sa nu se intample astfel de accidente.
Sertarele cu glisiere si-au pierdut deja manerele. O sa le punem pste cativa ani buni!

Ieri am experimentat ideea de ufffff. Dupa ce-am facut mancare la cuptor si geamul de la usa era caldut la nivel suportabil, i-am pus manuta si i-am aratat ce inseamna ca-i cald. Insotit de exclamatiile corespunzatoare. Vad ca azi a ocolit geamul cu pricina😉 Sper sa nu uite repede!!

Acum sunt pregatita si pentru diferitele prostioare pe care le va gasi pe-afara si pe care va fi tentat sa le bage in gura. Andra era pasionata de chistoace de tigari si kk de catei uscati😀 Sunt curioasa Radu cu ce-mi va umple palmele. Dar va fi tot timpul „Uau!!! Super!!! Daca mai gasesti i le dai mamei, da??!!! Ia sa vedem ce ai mai gasit interesant??”

Citeam daunazi ca e bine totusi sa iti inveti copilul si ca „nu-i voie” dar eu nu stiu cum sa o fac si nu vad de ce limitele altora ar fi mai altfel decat limitele mele. Si daca Andra a descoperit lumea fara sa ii fie ingradita nevoia de cunoastere nu vad de ce Radu n-ar intelege limitele bunului simt in aceeasi maniera.

5 responses to “Nu, nu-i voie!!”

  1. Nela says :

    Liliana, m-a uns pe suflet postul tau!

    Am aceleasi temeri… si, la naiba, si eu am citit ca e bine sa se obisnuiasca bebele cu „nu-i voie”.. ma, citim acelasi chestii?😀
    Chestia e ca eu am un fix, ca si tine, cu asta, cu „nu e voie”… nu ii las pe niciunul sa foloseasca expresia! Nu stiu, mi se pare ca ii ingradeste Anei orizontul asa, prematur.

    Sunt insa compet de acord cu tine cu regula bunului simt ca si limita!
    Foarte bine pusa problema!
    Hai, te pup!

    • Liliana Moise says :

      Nela, draga mea, eu fiind la a doua experienta as putea zice ca-s un pic mai mult vaccinata cu „nu-i voie”. Sunt si fff relaxata poate pana la nesimtire😀 Si-acum cand aud pe cineva ca repeta obsesiv unui copil mic ca n-are voie ma buseste rasul. Instantaneu. Chiar acum vreo 2-3 zile ii tot spunea taica-miu lui Radu ca „nu-i voie” nu mai stiu pe unde. Dupa ce am ras un pic pe sub mustata (deh, e tata si n-as vrea sa-l jignesc) l-am intrebat daca el crede ca cel mic a priceput interdictia cu pricina. Normal ca dupa 5 de „nu-i voie” a 6-a oara copilul s-a dus tot acolo :))))) Deci a inteles TOT😛
      Eu prefer deocamdata distragerea atentiei😉 pana cand o sa pot sa-i explic in cateva cuvinte ce s-ar intampla daca…n-ar fi voie.

  2. Raluca says :

    :-*

    Sa stii ca si eu is tot asa ca tine, la mijloc! Si chiar eram curioasa cum tratezi situatiile cu adevarat periculoase. Mi-a placut ca ai zis de aragaz si de gunoaiele din parc! Am invatat ceva. Pentru ca si pe mine ma supara atata nu-i voie, mai ales de la tati meu :)) (dar nu pot comenta, oricat ma mananca, pentru ca ma ajuta atata :)) ). Dar in acelasi timp nu consider ca le putem da libertate deplina fara sa le explicam pericolul. Pentru ca noi de asta suntem parintii lor, sa le spunem ce e bine si ce e rau, noi ii aparam. Mi se pare normal sa-i invatam ca nu e voie sa mearga undeva cu cineva strain, de exemplu. Nu acuma, ca nu pricep, mai tarziu.

    Si de fapt chiar explicatia asta i-am dat-o la mami, care tot il invata sa nu-i rupa florile😀. Sa-i spuna altfel, nu ca nu-i voie. Vreau ca expresia asta s-o pastrez pentru chestii cu adevarat periculoase si sa aiba valoare. Daca o folosesc toata ziua, cum voi striga la el cand il vad ca fuge catre marginea abrupta a unei prapastii, va stii ca e ceva periculos sau va crede ca e ca atunci cand a vrut sa puna mana pe un cablu? (Doamne fereste de asa ceva, prost exemplu…)

    Deci iti mai multumesc o data😀 de ideile geniale cu parcul si aragazul, ca eu nu stiam cum sa tratez totusi si situatiile astea! Pupicei!

    • Liliana Moise says :

      Raluca, dear, toate temerile noastre in raport cu societatea in care traim sunt justificate. Dar eu am convingerea ca le putem da copiilor posibilitatea sa simta ca alegerile sunt ale lor.
      Uite, faza cu florile. O am si eu si muncim inca la ea. Nu l-am luat de la ele niciodata, ba din contra il las sa le „cunoasca”. Cand il vad ca vrea sa rupa…il iau frumusel si-l invat sa mangaie frunza/floarea. Il pun sa simta textura pe pielea lui. Si i se pare interesant. Am convingerea ca o sa reusesc pana la urma sa-l fac doar sa mangaie plantele si sa miroase florile.
      Mie personal mi se pare cea mai usoara provocare dintre toate.

      Este mai greu, sper exemplu, sa-i explicam de ce nu e bine sa vorbeasca cu strainii (Andra e speriata de „hotii de copii” care arata ca niste oameni f cumsecade)

      Cat despre strigat cand se va duce inspre vreo prapastie (Doamne, ce exmeplu :D) eu zic sa nu o faci! Mai bine fugi si-l iei pur si simplu. Iti zic io ca te tranformi in Speedy😉

  3. dana says :

    Interesant subiect!
    Astazi mi-au venit pentru a doua oara la usa vecinii de jos..ca-i deranjeaza zgomotul produs de jucariile de plastic pe care Ana le arunca cu maxima incantare..cica sa-i explic ca „nu-i voie”..ha! le-am spus „desolee”!

    ma straduiesc sa nu folosesc „nu-i voie” si adesea ii zic „calculatorul/cosul de gunoi/wc-ul NU este pentru Ana”..poate asa mai invata si un cuvant:D…nu stiu daca e bine asa, daca are vreun efect;

    am vazut si la cumnata mea usile si sertarele lipite cu banda izolir..si colturile paturilor camuflate cu cofraj de oua:D (din acelea mici, de 6 oo); i-a lasat insa baietelului, un sertar , cel de jos pe care l-a aranjat cumva sa nu se inchida pana la capat (pentru a nu-si prinde manutele)…ei, ala era sertarul lui! isi punea jucarelele acolo si-l manevra in liniste;

    un lucru imi e clar si mie: la varsta aceasta, a dovleceilor nostrii dragi, e mai simplu sa indepartam ispitele din calea lor decat sa strigam mereu” nu-i voie”!

    va imbratisez dragilor! pe Andra o sarut pe caputul ala frumos!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: