La capat

Atunci cand am inceput sa scriu pe acest blog mi-am inchipuit ca viata mea este suficient de efervescenta si de simpatica incat trebuie sa ramana copiilor mei cateva cuvinte care sa le aduca un zambet in coltul buzelor atunci cand eu poate ca nu voi fi prezenta langa ei asa cum isi doresc. As fi vrut sa stie ca orice s-ar intampla, noi, astia a lu’ Moise, trecem peste toate cu zambetul pe buze, cu capul sus si fara sa privim in urma.

Dar…nu intotdeauna ceea ce planuiesti sa faci iti si iese. Cam asa e si la mine acum.

Privesc cu neputinta in urma si incerc sa ma scutur de apasari.
Daca cineva mi-ar fi spus acum 1 an de zile ca urmeaza sa traiesc cel mai aglomerat an din viata mea probabil ca as fi ras pana la epuizare, as si sters podeaua cu el si ar fi devenit dusmanul meu declarat!!!

Radu ne-a demonstrat ca se poate sa ne inselam.
Cine spunea ca al doilea copil este mai „bun” decat primul…vorbeste vorbe!!!!

Avem aproape un an de zile in care nu reusim sa ne odihnim.
Avem aproape un an de zile in care am reusit sa aflam ca stim sa ne certam pana la epuizare, sa stam asa pentru ca nu avem efectiv timp sa discutam despre ceea ce s-a intamplat.
Avem aproape un an de zile in care am descoperit ca toata psihologia copilului mic pe care am buchisit-o atat de multa vreme nu poate fi aplicata cu succes SI in cazul nostru.

Acum vin si strig in gura mare: NU MAI POT! Nu mai stiu de unde sa-mi iau fortele sa merg inainte.

Radu este un copil foarte sensibil. As vrea sa cred ca are personalitate pentru ca se manifesta asa. Analizand si facand introspectii am ajuns la concluzia ca pur si simplu are un defect de fabricatie.
Orice copil poate fi captivat cu diverse activitati in momentele lor de neputinta, al meu NU!
Daca se loveste putin…macar o ora URLAAAAAAA!!!
Daca se atinge putin de ceva pe care nu cunoaste…URLAAAAAA!!
Daca il imbrac, urla, daca-l dezbrac urla, daca ii dau ceva…urla, daca-i iau, urla!
Daca-i pun termometrul e jale!!! Daca ii dau un medicament, urlaaaaa, daca nu-i dau, ii este rau si in concluzie urla!! Daca-i tai unghiile, urla, daca nu i le tai…se zgarie si urla!
Daca-l spal, urla…
Si lista mea ar putea continua. Orice s-ar intampla, el nu zambeste, nu se bucura, nu tresalta ci doar urla!!

Observati, nici macar nu folosesc verbul a plange atunci cand povestesc😦

Cel putin cand vine seara si simt ca se aproie momentul in care trebuie pus la culcare, ma crispez toata, si ma rog sa se intample o minune ca sa nu mai urle.
Noaptea, la ora 1, este logic ca la noi in casa se urla!! In linistea apasatoare a noptilor am ajuns in situatia in care Radu urla in somn, nu deschide ochii, nu reactioneaza la nimic, eu dupa ce epuizez sursele de alin incep sa-l trezesc si termin prin a tipa pentru ca stimuli de genul mangaiat, soptit, cantat, masat, leganat, plimbat, bocanit, susurat, etc nu functioneaza. El nu aude nimic!! Trebuie sa-si faca numarul lui de urlat.
Marius vine si incepe si el sa tipe la mine ca ma vede depasita de situatie…si-n felul asta tipam cu totii. El n-are treaba cu menajamentele de niciun fel😦 Nu si-a pus niciodata intrebari existentiale in ceea ce priveste momentele de criza.

In situatia asta am obosit😦 Simt ca ma scurg incet-incet, ca mi se duce forta, ca ma sfarsesc.

As vrea sa nu mai urle. Atat!! Nimic mai mult. Daca asm reusi sa trecem peste acest aspect atunci toate ar capata un alt sens.

P.S. De 2 zile refuza sa mai mearga singur. Dupa ce de 2 saptamani alerga prin toata casa si nu avea niciun secret in arta mersului biped, de 2 zile parca e alt copil. Daca ii dau drumul de la manute, se balangane si se aseaza in fund ca si cum niciodata in viata lui n-ar fi mers. Toate astea insotite, evident, de-un urlat!! Adica cum indraznesc eu sa-i dau drumu’????

23 responses to “La capat”

  1. Uca says :

    Ooof Liliacule, ce m-am intristat😦
    Imi pare atat de rau ..nu am si nici nu exista cred vorbe destepte care sa te faca sa te simti mai bine..
    Tot aud de copilasi ca Radu si nu-mi dau seama de ce sunt atat de diferiti ..
    Stiu ca nu te poti hrani cu complimente, dar iti declar toata admiratia mea sincera, toata compasiunea si intelegerea si dragostea!
    Te sarut dulce..

  2. Danae says :

    Ma rog sa iti dea Dumnezeu putere, draga mea.
    Numai bine!

  3. Cris says :

    mai… daca erai mai aproape, il luam trei zile la mine. ok, nu dormeam, dar macar te odihneai tu!

    poate n-ar fi rau sa mergi la un doctor, nu sunt adepta medicamentelor, dar cine stie… caci asa sigur nu mergeti in directia buna.

    • Liliana Moise says :

      Cris, daca ar fi atat de simplu…

      Pai sa stii ca si maica-mea s-a oferit sa-l ia sau sa vina sa stea la mine. Dar parca nu-mi vine sa-l intarc doar din cauza ca urla. Ca daca ar fi fost asa, ar fi trebuit sa o fac de cand s-a nascut…
      Deci, inca il alaptez si as vrea sa o mai pot face macar inca jumate de an. Daca s-o putea. Daca nu, ma resemnez.

      Am zis si eu ca poate ca ar fi cazul sa merg si la medic. De fapt am fost dar nu m-am plans de aspectul asta. Ne-a „simtit” asistenta (dupa ce a urlat tot timpul cat am asteptat la vaccin) si ne-a recomandat cu caldura ceaiul de tei si romerganul. I-am spus „nu, multumesc” mai ales ca stiam care-s efectele ambelor variante. Totusi n-as vrea sa am un copil leguminos.

      Am vorbit si cu o prietena de-a noastra care-i psihoterapeut pediatru dar m-a asigurat ca „are personalitate” si ca este prea devreme sa categorisim comportamentul lui drept boala. Eu il banuiesc de figurant sensibilos. Daca Andra este ultra-mega-extra-sensibila, pai Radu este de 10 ori mai mult!!!
      Doamneee, ce-am facut in viata asta de nu am si eu unul mai fashnetz, mai intepat, mai stapan pe sine, mai cu capul sus???
      Dar nu stiu cat mai pot rezista. In loc sa ma concentrez asupra dezvoltarii pustiului si pregatirea lui pentru adaptarea la viata asta mondena eu caut solutii sa il extrag din starea de bebe.

  4. Nela says :

    Lilian, imi pare rau sa citesc ca treceti prin atatea!
    Si, sa nu te superi pe mine, dar imi vine sa il urechez pe dl Moise!
    Mi s-a urcat sangele la cap instant cand am citit ca mai vine si el sa tipe… cum, ma?!

    Nu poti sa il mai lasi pe Parlamentar la mama ta mai mult timp? Adica stiu ca si lucrezi si TEBUIE sa te odihnesti!
    Uite, eu cand simt ca o iau razna am grija sa fac ceva numai si numai pentru mine. Stiu ca de sfaturi din astea esti satula, insa incearca sa faci ceva singura, ceva ce iti face placere, of course. O sa vezi ca o sa iti prinda bine.

    Si eu mai am o vorba, nu stiu daca se aplica si la tine… cand simt ca hit the bottom, stiu ca trebuie sa am rabdare doar un pic, un pic, situatia se va imbunatati! Garantat!
    Trust me on this!

    Te imbratisez tare!
    Hang in there!

    • Liliana Moise says :

      Nela, fetita mea, te pup dulce, in primul rand.

      S-o luam cu inceputul: Marius este si mai terminat decat mine, din pacate. El este genul „usor ursuz” care nu se prea exteriorizeaza. De cele mai multe ori el a fost sprijinul meu incontestabil. Daca nu era alaturi de mine probabil ca as fi clacat de mai de multa vreme. Dar acum, in ultima perioada l-am simtit ca nici el nu mai poate. Asa ca eu ridic tonul ca sa-l acopar pe Radu in ideea ca vorbesc mai tare ca el si m-ar auzi, iar Marius vine si incearca sa-si dea cu presupusul in vacarmul creat. Normal ca tipa peste mine. Nu e rau intentionat, Doamne fereste, dar il vad ca nu mai poate. Este a naibii de complicat sa dormi 2-3 ore/noapte si a doua zi sa stai fresh in fata clientilor mofturosi, sa le zambesti si sa-i perii pe spate.

      Ca si tine, si eu am nevoie sa fac ceva DOAR pentru mine. Asa ca dupa ce trece ziua imi rezerv cateva minute, noaptea, pentru a citi diverse. Nu pare a fi ceva interesant dar…e oxigen in cazul meu.
      Peste zi, no way!!! Nicio sansa. Trec de la o platforma la alta, sar la trambulina in functie de nevoile celor 3 iubiri din viata mea. Sunt circarul ideal!!!

      Asta imi zic si eu…rabdare, rabdare, rabdare…ca de tutun m-am lasat!!!!!
      O sa vina si zilele alea frumoase!!!! Cand Radu o sa fie baiat-salon si Ana o sa pape gratarele😉

  5. dana says :

    Draga mea draga, te imbratisez tare si-ti doresc sa gasesti undeva sursa de oxigen, de energie…ce rau imi pare!😦 eu sunt convinsa ca Raducu te va surprinde in mod placut cat de curand…sper, ma rog pentru asta!

    va pup tare, tare, tare!
    sa aveti o noapte linistita..

    • Liliana Moise says :

      Si eu il astept la cotitura, ca sa-mi scot parleala. Abia il astept sa mai creasca putin si sa-l vad eu cu ce buchet de flori maaaaare isi va sterge „pacatele” vis a vis de mine😉

      Eu tot ma gandesc cum sa-mi scot parleala: sa-l trimit sa-mi care muraturi?? Sau sa-l trimit sa-mi bata covoarele??

  6. elle says :

    te imbratisez tare, mami drag! si stiu ca vei gasi mereu resurse sa mergi mai departe pentru ca ai doi copii atat de minunati si de frumosi! asa e in viata cu copii .. uneori mai bine, uneori mai rau, trebuie sa strangem din dinti si sa spuneam ca maine va fi mai bine, maine va fi o noua zi .. esti o femeie extraordinara, o mama minunata, un suflet mare si generos! va pup cu drag!

  7. Iulika says :

    Lili, acum am citit aici la tine si m-am intristat rau.Stii de ce? Pt ca stiu ca situatia sta mult mai rau decat povesteti tu aici.Tu ai fost si esti o mami care nu te plangi din orice dar atunci cand ajung in situatia asta cand efectiv nu mai poti, cum bine ai spus si tu, simti så urli , så spui .
    Cum a spus si Uka, nu am cuvinete, si nici nu cred ca exista, så pot sa te alin cu ceva, så pot sa iti dau putin din puterea mea, så pot sa iti spun ca va fi bine in curand.
    Må rog ca totul så se linisteasca in curand si så intre macar in limitele normalului.

    Te imbratisez!

    • Liliana Moise says :

      Iuliko, daca stiam ca te-apuci sa citesti povestile mele triste in perioada asta, iti interziceam. Zau asa!!

      Acum mi-e mai bine, ma simt mai relaxata pentru ca deja am spus-o in gura mare. M-am eliberat. Ieri chiar am avut o zi normala (si-o noapte tipica).
      Am totusi speranta ca va fi bine.

  8. Cristina Ana says :

    Liliana, m-am intristat enorm cand am citit prin ce treci. Asa cum zicea si Iulika, tu nu esti persoana care sa se planga din orice nimic, asa ca probabil ca situatia ta este intr-adevar una disperata. Sfaturile pe care ti le-as putea eu da nu sunt insa cele pe care ai dori sa le auzi, si nu as vrea sa te supar. Tu esti o mama cu mult mai buna si mai minunata decat mine. Eu am renuntat la alaptat dupa primele zile in care am simtit ca nu mai pot, ca nu mai dorm aproape deloc noaptea. Intr-o zi mi s-a facut rau de la oboseala, eram singura cu amandoi copiii si l-am chemat de urgenta pe sot acasa pentru ca nu imi mai puteam tine ochii deschisi, m-am intins in pat, Andrei tragea de mine si eu nu imi mai puteam deschide ochii. A fost groaznic, si atunci am zis gata, pana aici. Eu sunt convinsa insa ca or sa vina si la tine vremuri mai bune. Cel mai probabil si mersul la serviciu te epuizeaza asa de mult. Poate daca ai renunta macar la treburile casnice, sa le faca altcineva o perioada, pana te mai linistesti. Sa nu mai ai si grija curateniei, mancarii, etc. Nu stiu daca este posibil, insa ceva trebuie sa faci. In ultimul timp am citit destul de mult despre depresie, in special cea post natala si e crunt. Ai grija de tine, te imbratisez si sa stii ca pentru mine esti Mamica cu M mare, un model pe care il admir enorm!

    • Liliana Moise says :

      Cris, Mamica mea eleganta, eu n-am merite deosebite. Sunt doar normala. Din pacate.
      Cu suisuri si coborasuri.
      Dar, referitor la alaptat…daca as fi constatat ca se trezeste si face de-astea DOAR din cauza de papat noaptea, gaseam eu o solutie convenabila. Doar mi-s suficient de comoda totusi. La noi problema este de alta natura, cred. Ca noaptea ii ofer sanul si nici nu vrea sa-l miroase, ma impinge cu amandoua mainile. Nici nu stiu daca am precizat pe undeva ca nu mai suge deloc noaptea. Doar seara putin, dimineata tot putin si cand ma intorc de la serviciu la greu. Eu concluzionez ca nu asta l-ar deranja.

      Cat despre restul treburilor, pai ar trebui sa-i pun pod de flori consortului si sa-l iubesc o vesnicie. Ca merita saracu’. Mai arunc eu cu cate-o tigaie virtuala dupa el dar per ansamblu e sprijinul meu.

      Faptul ca stiu ca atat de multe persoane dragi mie imi stau alaturi macar cu o vorba buna ma ajuta enorm de mult.
      Daca ma crezi, deja plutesc. Abia astept sa ajung acasa si sa o iau de la capat.

      Si serviciul meu e…de nevasta, doar ti-am zis😀

  9. Monica Sima says :

    Buna. Nu am mai citit de foarte mult timp blog-ul tau. Uite ca rau am facut. As vrea sa te pot ajuta dar efectiv nu stiu cum. Pot spune doar ca te inteleg, ca ma gandesc la voi si la Raluk de cate ori se trezeste al meu si urla cum ai spus si tu. Sper sa ai puterea sa mai lupti un pic pt ca Radu va creste si sigur va fi un copil ca toti ceilalti care doarme, se joaca, mananca etc. Eu asa imi zic cand imi dau seama ca am ajuns la capatul puterilor. Va imbratisez cu drag.

  10. Raluca says :

    Lili, prima data cand am citit am fost pe fuga, la propriu, cu Alex intre picioarele mele. Apoi nu am mai intrat. Acum am vazut ce frumoase incurajari ai primit si simt ca nu m-as pricepe mai bine decat fetele ce sa-ti spun, cum sa te ajut, cum sa te sfatuiesc.

    Oricum, asa cum zicea si Iulika, sunt sigura ca situatia e intr-adevar rea, din moment ce te-ai hotarat s-o scrii. Si de atata vreme tu doar ne incurajai pe noi, fiecare cu greutatile noastre, fara sa ne dai si noua ocazia sa te incurajam. Esti o mama eroina si o prietena extraordinara. Greutatile mele nici nu se pot compara cu ale tale. Tu o mai ai pe Andra, mergi la servici, tii o familie si o casa, Alex nu tot timpul e rau noaptea (in majoritatea noptilor se trezeste la o ora, doua, plange in somn, bag tzitzi si suge si tace…). Asa ca ma simt foarte prost ca tu de atatea ori m-ai incurajat si eu nu stiu cum sa te ajut, cand la tine situatia e mult mai grea. E absolut infernal ca atunci cand aduni toate franturile de somn sa nu iti iasa o cifra rezonabila. Si asta in mod repetat. La noi e asa cand ii ies dintisorii, cu plans tot la 2-3 minute, dar nu il tine decat cateva nopti.

    Ce pot sa-ti spun din experienta mea: mi-e mult mai greu daca nu ma concentrez pe el, ci acord mai multa atentie altor treburi. Asa ca ma hotarasc „da-le-ncolo” si stau cu el si parca automat si energia lui nu mai e pe „marait”. Asta se poate aplica doar ziua. Si a doua treaba, am observat ca mie mi-e greu sa cer ajutor cuiva. Traiesc cu ai mei, sotul vine acasa seara. Dar crede-ma ca toata ziua, toata seara eu ma extenuez ingrijind doar eu de Alex. Mami lucreaza toata ziua, dar mi-a zis de sute de ori s-o intrerup daca vreau ceva, sa mi-l ia pe Alex. Dar na, nu poate sta pe canapea in asteptarea lui. Asa ca eu i-l dau doar daca am impresia ca ce am de facut e mai important decat ce lucra ea… Cu Relu iar de multe ori observ seara ca el e pe net si tot eu ma plimb cu piticul prin casa. Normal ca rabufnesc, si inca de fata cu Alex, cum e mai rau. Important e (si asta o spun si pentru mine, sa bag la cap) sa ne spunem nemultumirile la timp si sa cerem ajutor inainte sa ajungem la capatul puterilor.

    In ultimul rand ma gandesc sa facem o data un brainstorming, intr-un chat pe messenger sa ne dam toate cu parerea ce ar putea sa-l deranjeze, ca sigur e ceva, daca il trezeste din somn! Cum ai zis si tu, poate eticheta de la pijama, sau poate il doare burta (din moment ce ai zis ca inca face kk noaptea, as cerceta chestia asta, ai gugalit-o?), sau cine stie cate mai pot fi? Dar e clar ca nici lui nu-i face placere sa se trezeasca asa. Si faptul ca plange mult pana cand il puteti consola inseamna ca el intr-adevar sufera, ori fizic, ori emotional.

    Te pup, te imbratisez cu drag, mami devotata si puternica! Si ma rog sa se termine cat mai repede problemele astea.

    • Liliana Moise says :

      Raluca, ce frumos le-ai prins tu pe toate la un loc.

      Faptul ca le-am scris m-au facut sa ma simt mai bine, sa vad ca lucrurile de fapt sunt normale. M-am obisnuit deja.
      M-am gandit la fel si fel de variante. Daca ai sti cate modificari am facut in viata noastra…
      Cel mai aiurea imi pare ca Andra nu e mai prietenoasa in astfel de situatii. Si ma doare. Ma doare a naibii de tare.
      Uneori (peste) as avea poate sansa sa il consolez mai repede dar cand se porneste avalansa vin cereri si din partea fetei. Atunci, in momentul asa, si daca nu ma execut se lasa cu urlete si de la ea pe motiv ca si Radu urla.

      Noaptea e mai complicat de inteles „de ce”?
      Noi n-am papat niciodata solide seara ci doar un iaurtel cu cereale. Atat. Si lapte, muuult lapte. Vad ca de vreo luna nu a mai facut kk dar de reglat cu urlatul…nici vorba.
      Daca s-ar consola cu sanul…ce bine ar fi, dar el il refuza noaptea.

      Acum suntem in testing la o noua chestie. De doua nopti plangem doar putin pe la ora 1. Il iau repede, il legan si se potoleste, apoi il iau langa mine si-i dau san si il las sa suga pana adoarme. De cele mai multe ori trage de 2-3 ori, se pune cu fundu-n sus si gata.
      Doamne-ajuta sa tina treaba asta!

  11. vegetarian recipes says :

    That was a frankly amazing post!!!

    • Liliana Moise says :

      Multam ca mi-ai reaminti de perioada asta. De-atunci a trecut un an si deja este cu muuuult mai bine. S-au schimbat o parte din lucrurie si viata noastra se dereuleaza intr-o cu totul alta directie. As putea striga acum in gura mare: A TRECUT! DECI SE POATE!

  12. jobs thats hiring now says :

    All around incredibly written blog!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: