TRANSHUMÁNȚA

In general sunt omul momentului. Daca se iveste o situatie neprevazuta imediat gasesc solutii de compromis. Ma navalesc ideile si sigur gasesc eu una care sa se potriveasca manusa pe situatia data.

Dar in ceea ce-i periveste pe copii ma straduiesc sa folosesc rutina in programul lor. Nu pot sa ii zapacesc si pe ei cu toate ca traiesc alaturi de mine o viata agitata.

Problema noastra este programul de seara. Andra, ca si mine, este pasare de noapte. Degeaba incerc eu sa o conving, cu argumente de tot felul, ca somnul este vital, ca are nevoie de cel putin 9 ore de somn pe noapte+zi. In zadar. Seara de seara, la orice ora as incerca eu sa o bag in pat…gaseste cateceva de facut astfel incat sa sarim peste ceea ce poate fi considerat prag de toleranta. Inca mai merge faza cu soneria de la telefon. Dar daca i se face sete dupa ce-a sunat ceasul?? Sau…si mai grav, o doare burtica (?!) si trebuie musai sa mearga la toaleta unde staaaaaaa, si staaaaaa, ca deh, o doare burtica. Dupa ritualuri de tot felul si incercari esuate incep spovedaniile: „Mami, nu pot sa dorm pentru ca-l aud pe Radu cum se plimba” sau „nu pot sa dorm ca tati se uita la TV” (eventual trage si ea cu ochiul) sau altele si altele…

Am gasit o noua strategie, evident. Seara la ora 9 trebuie sa incepem ritualul de adormire. Deci, dupa ce se trag pijamalele are la dispozitie maxim jumate de ora sa fie cu pilota pe ochi. O inchid in camera ei (si asta e o tragedie!!!), ii las un bec aprins pe hol si..trag nadejde ca adoarme destul de repede.

Dupa ce termin cu ea, am program artistic de seara cu Radu. Evident ca el este mai neintelegator decat sor’sa. Nu merge cu niciun tertip sa-l pun in pat cat mai repede. Asteptam sa se faca mai cald afara sa-l las sa zburde cat mai mult ca seara sa cada lat.

Asa ca dupa ritualul de culcare al fetei, incepe ritualul de pregatire a baiatului pt nani. Totul culmineaza pe la ora 10:15 (noaptea, evident) cand ma hotarasc sa las baietii sa se descurce singuri. Treaba lor cand si cum adorm. Eu mi-am terminat datoria mea de mama. Cateodata adorm impreuna, alteori Marius este nevoit sa-l „forteze” sa adoarma..dar eu nu ma bag, nu comentez, nu critic. Cum fac ei asa e cel mai bine.

Eiiii, si din acel moment…incepe timpul meu. Doar al meu. Eu cu mine insami imi fac de cap. As putea sa ma duc sa ma odihnesc si eu…dar deh, simt nevoia sa-mi ofer acest timp. Si…uneori se prelungeste destul de multisor…cam inspre ora 1 noaptea.

Acum incepe procesul de transhumanta. Noapte de noapte fac rocada intre cei 2 copii. Pe Andra o trec la spatele lui Marius, pe Radu il iau cu mine… Andra in dormitorul nostru, eu cu Radu in dormitorul ei. Procesul in sine nu se face chiar oricum ci trebuie ales bine de tot momentul. Ca daca nu e bine ales, am simfonie pana pe la 3 noaptea. Asta incerc sa evit.

Primul pas…verific sa fie loc in patul nostru ca sa o pot aduce pe Andra. Il inghesui pe Radu langa tat-su, de cele mai multe ori. Apoi, aduc fata care deja ma cocoseaza de spate. Nu mai este chiar usurica, dar nah, este a mea si ma doare sufletul sa o trezesc ca sa o duc pe picioarele ei. Dupa ce-o aranjez frumos si-o invelesc…trec la pasul 2.

Trebuie sa sting TOATE luminile din casa, sa orbecai. Ficioras este fotosensibil si daca porneste alarma e vai si-amar de mine. Deci, pe intuneric il caut prin pat. Trebuie musai sa-l iau fix in acea pozitie in care doarme, cu tot cu pernuta de dedesubt si cu tot cu paturica de pe spate. Si asa, ca pe-un ou Ming, il transbordez toata casa pana in dormitorul Andrei. De fiecare data cand il asez am emotii ca daca se trezeste e vai si-amar. Nu mai am cum sa ma duc sa ma asigur ca Andra e bine invelita si ca este asezata comod. Evident, pe pernuta ei.

Daca reusesc sa termin procesul intreg si sa fie liniste in casa, atunci imi intind usooor oasele obosite, imi spun o rugaciune-n gand si sper ca noaptea sa fie cat mai lunga.

3 responses to “TRANSHUMÁNȚA”

  1. Cris says :

    sunt indiscreta, dar de ce, daca dorm deja, trebuie sa-i mai muti?!
    iti recomand un pat cu etaj la andra in camera, oricum vei ajunge la asta, si n-ai decat sa-l tii pe al doilea pentru tine…

    • Liliana Moise says :

      Da, ai dreptate, n-am specificat de ce ii plimb asa noaptea.

      Andra se culca in camera ei. Inchidem usa, las becul pe hol aprins si..nani.
      Acolo am 1 pat de o persoana 90×190. Deci ar fi greu sa incapa inca cineva langa ea, ca este deja lunguta plus ca are un stil imprastiat de somn.

      Radu in schimb se foieste noaptea…asa ca in loc sa-l leg de mine ca sa-l simt cand se duce prea la margine in patul nostru (care-i pe mijloc) am ales sa-l culc tot in patul Andrei care este protejat la perete. Macar se da cu capul de tablie😀, nu cade si eu pot sa ma odihnesc cat de cat.

      Daca ar fi copii de comitet ca ai tai si s-ar culca in secunda 2…i-as pune pe amandoi la somn si…salut. Dar mai avem pana acolo.
      Daca as mai avea un pat la un perete n-ar fi niciun bai…dar deocamdata folosim la maxim ce avem.
      Paturi supraetajate avem si noi in cap…sau sa le cedam camera noastra ca-i mai mare putin si sa le pune 2 paturi separate. Deocamdata…asteptam sa mai creasca.

      • Liliana Moise says :

        Ah, si ca o completare..daca il bag pe Radu la mijloc, intre mine si tat-su, doarme in capul nostru, sau se scurge spre margine pe-acolo, sau ne calareste non-stop. Ala nu mai este somn. Ajunsesem zombificati.
        Dar mai avem vreo 2 colti de masea de iesit si cred ca se va potoli. Ii mai dau cam 2 luni😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: