Vulpea pacalita de urs!

Toata lumea stie ca vulpile sunt sirete si ca ursul, saracul de el, este un simplu executant in ceea ce priveste sfaturile legate de mancare.

Ei, la gradina mea zoologica lucrurile stau taman invers.

Vulpita mea, intr-o zi a inceput sa se milogeasca de mama sa:
-Mamiiii, da-mi te rog ceva duuuulce!
– Ei, ce sa-ti dau, vulpito?? Uite, am niste painita-cozonac si iti pun niste miere de albine pe ea. Vrei??
– Da, mami, ar fi delicios.

Pregateste mami un sfert de felie de painita-cozonac (pentru ca mai mult nu mananca mandra) cu un strat subtirel de miere (pentru ca altfel este gretos) si i-o da vulpitei in mana. Trebuie sa se dscurce ca doar este deja maricica.
Dar pentru ca ea este supertipicara si mai ales perfectionista…nu putea sa manance acel desertuc decat dupa un ritual bine stabilit: tras masa, adus scaunel, asezat prosopel, adus farfuriuta… si nu orice farfuriuta ci aia, speciala pentru asa ceva.
Felia cu pricina sta usor abandonata intr-un colt, pe masuta.

Intre timp, ursuletul a mirosit ca e rost de papa. De fapt daca cineva se apropie de masuta… se activeaza intr-o secunda, vine si se lipeste de cel care vrea sa manance, il priveste in ochi si incepe milogeala: papa, mama/tata, papa…

De data asta, fara niciun fel de avertisment sonor…a intins manuta la „fagurele” cu miere. L-a sustras pe la spatele ei fara sa scoata un sunet. Si evident ca nimeni nu l-a vazut cand a actionat miseleste…

Ei… dupa ce vulpita si-a aranjat masa, dupa propriul sau ritual, neinteles de nimeni…ia desertucul de unde nu-i??

– Mami, ai spus ca-mi dai painita cu miere…
– Pai ti-am dat, printesa!
– Nu-i adevarat! Uite, nu mi-ai dat nimic!
Deja mi se parea suspect. Deja imi faceam griji ca-s cam tanara pentru a incepe sa iau lecitina…
– Mama, pe cuvant ca ti-am pus feliuta aici, pe coltul mesei!

M-am apucat sa caut bucatica…Evident ca ii trageam ocheade si ursuletului, sa-l vad pe unde mai hiberneaza. Cand colo, bagat sub masura, isi indesa cu amandoua mainile inreaga feliuta in gura. Si-o savura cu nesat.

Asta a fost prima data cand vulpea a ramas pacalita de ursulet. Cred ca va mai urma.

15 responses to “Vulpea pacalita de urs!”

  1. Cristina Ana says :

    Ce povestioara frumoasa!!! Mi-a adus un zambet maaaare de tot pe fata!

  2. Roxana says :

    🙂 Imi place foarte tare cum expui cu umor toate lucrurile. De aceea la mine pe blog te asteapta o nominalizare.
    3. Blogul cu cel mai mult umor
    Vremuri – pentru că povesteşte frumos şi cu umor

  3. Cecilia says :

    Sunt mortali si Andra si Raducu! La cum ne povesteti de ei am impresia ca viata cu doi copilasi e amuzanta si usurica…:))
    Ii pup cu drag pe vulpita si ursulet!

  4. Monica Sima says :

    Vai, desi azi am o zi tare proasta pt ca cel mic si-a spart buza, am ras cu lacrimi la povestea ta. Ma minunez pe zi ce trece de cat de comici sunt copilasii nostri iar ai tai sunt fenomenali. Dar e si normal la asa o mamica. Va pup dragilor.

  5. Meli says :

    Prea tare!!!!
    Ursul rulzzz :))

  6. Maria says :

    Ce a spus Andra cand si-a dat seama ca ursuletul a sterpelit painica? eu cred ca tu nu te plictisesti ever cu pruncii astia superbi.

  7. Dana says :

    Pupici pentru Ursulet si Vulpita! sunt minunati, asa, ca mamica lor.

  8. Iulika says :

    Hai ca m-am amuzat copios.Doamne daca ai sti cum aveam in fata fatzuca ursuletului dulce pe sub maså cum indesa el acolo bunatate de desertuc:)))Si tu mami tare frumos povesteti.

    Pup dulce ursuletul si vulpita cea frumoaså.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: