Caldura mare, mon cher…

…caldura mare!!!

Povestea asta ar trebui sa inceapa discutand putin despre Caragiale. Dar cum el nu mai este de multa vreme printre noi, ce-ar fi sa povestesc despre unul din personajele principale din viata mea??
Cel cu soba in spinare nu este altul decat Radu. Il deranjeaza noapte de noapte tot ce inseamna a fi invelit. Fiecare noapte este un adevarat maraton in care ne punem fortele la incercare, noi pe de-o parte sa-l invelim, el pe partea cealalta sa gaseasca orice mijloace de-a se dezveli. Si daca pana nu demult urla noapte de noapte si noi dadeam vina pe pardalnicii de dinti sau de masele, de ceva vreme incoace nu mai stiam pe ce sa dam vina. Ei, am descoperit motivul: monsieur nu suporta sa fie invelit. Asa ca in fiecare seara avem un ritual de invelire care implica obligatoriu sa stea cu picioarele pe-afara. Nici un mm de paturica nu trebuie sa i se atinga de talpite ca este vai si-amar. Se trezeste din somnul cel mai profund cu putinta pentru a scartai. Si daca nu ne prindem destul de repede totul explodeaza intr-o adevarata isterie de urlete! Da, de la un simplu invelit.
Sa mai spun ca nici patura nu o suporta pe spate?? O fi prea grea?! Asa ca am schimabt pilotele, de la cea mai confortabila la atingere pana la cea mai pufoasa posibil. Nici una nu este buna. Fiecare daca este pusa pe el parca ia foc. Am incercat si varianta cu sacul de dormit. Esec total, nervi si angoase cat cuprinde. Orice modalitate de calmare a esuat pana in momentul in care i-am eliberat picioarele.
Dar cum nici noi nu vrem sa cedam ne punem noapte de noapte toata inteligenta noastra la bataie. Reusim sa asezam patura pe el extrem de usoooooooooor si timp de cateva minute buna putem sa dormim in tandem. Asta pana se prinde el ca are patura pe spate. Din momentul ala incepe zvarcolirea. Evident ca in secunda doi am ridicat patura de pe el pentru a-l elibera. Se lasa cu putina miorlaiala. Asteptam apoi momentul in care il vedem ca adoarme adanc si punem din nou patura pe el. Si asta cam toata noaptea.
De cateva zile insa Radu refuza cu inversunare sa doarma cu mama lui draga. Orice-ar fi, el trebuie sa doarma cu „baba”. E turc!
Eu m-am retras la camera de fete si dorm cu Andra-n brate si cu posterul cu printese deasupra. Dorm pana dimineata destul de adanc. Sarcina cu invelit/dezvelit normal ca-i revine lui „baba”. Asta e, eu am suportat 1 an si jumate, este randul lui sa ma inlocuiasca macar cateva luni😀 Si asta nu pentru ca eu nu mai puteam ci pentru ca propria lui odrasla este extra-mega-super-indragostit de tatal lui😉 Intr-o dimineata chiar m-am simtit razbunata cand mi-a spus „Nu cred ca am dormit asta noapte mai mult de 3 ore!”. Stiu, poate-s ticaloasa dar recunosc ca am fost tare relaxata din punctul asta de vedere asa ca i-am zambit larg, cu toata dantura mea „perfecta”😀
Oricum, si-a intrat si M. in ritm cu toate rigorile pe care i le impune propriul lui mostenitor numai ca azi dimineata, in timp ce-o pregateam pe Andra de mers la scoala mi-a povestit despre ultima gaselnita a lui Radu: se da noaptea jos din pat si se aseaza jos, pe mocheta si isi continua somnul acolo😦

Si nu, nu cred ca ii este cald pentru ca nu avem mai mult de 18-19 grade in casa pentru ca nici vremea nu a fost prietenoasa cu noi. Iar el noapte de noapte este bocna!!! Picioarele ii sunt sloi, spinarea ii este rece😦
Sa nu se creada ca n-am incercat diverse combinatii pentru a trece prin situatia asta. De la dormit cu vesta de flanel, apoi vesta vatelinata, apoi geaca iar in picioare ii puneam totosii blanosi pentru ca sosetele sau orice altceva si le scoate din orice pozitie😦 Bine, el incearca si cu dresurile dar nu prea are succes.

In seara asta schimb pijamalele cu cosmonautul de fas. Sa vad cum fac sa-l tai la picioare ca sa i le scot afara. Si evident, sa-l incalt cu botoseii lui jumuliti de atata purtare. Ma gandesc sa caut pe undeva, totusi, unul tot asa vatelinat dar sa fie dintr-un material care sa nu fosneasca😀

Si nu, nu m-as fi agitat prea tare dar evident ca este din nou racit :((. Starea asta de „copil mucos” il face extrem de neprietenos asa ca suntem ca-ntr-un carusel.

2 responses to “Caldura mare, mon cher…”

  1. Cecilia says :

    Liliana draga..nu stiu ce sfat sa iti dau ca la noi probelma e simpla…de cand s-a nascut Isabela doarme doar in sac de dormit…adaptat anotimpului of course. Dar stiu ca ma bucur sa te citesc sa mai vad ce fac nazdravanii tai..:)Oare daca l-ai imbracat cu un overall nu ar fi mai ok? Unul mai grosut…

  2. Raluca says :

    Of Lili, daca nu ziceai de raceala te-as fi intrebat de ce nu-l lasi dezvelit, asa cum vrea, sa dormiti toti linistiti? Si Alex doarme dezvelit, imbracat doar cu body subtire si pantaloni subtiri. Si eu cu plapuma groasa langa el. O singura data am incercat sac de dormit si a fost dezastru. Ma mai trezesc noaptea si simt ca sunt gheata unde sunt dezvelita, mi se face mila de el si-l invelesc si pe el. WRONG! Se trezeste maraind si dand din picioare sa se dezveleasca :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: