„Greierele si furnica” – adaptare

De aproape două săptămâni Andra este plecată la ţară, la soacră-mea aşa că acum sunt într-o situaţie în care încerc să-mi alin dorul de ea prin orice mijloace posibile. Încerc nici să o sun zilnic şi să aibă senzaţia că este controlată dar nici prea rar pentru ca simt ca efectiv ma topesc in secunda respectiva daca nu schimbam doua-trei vorbe. De obicei banalitati, dar sunt extrem de importante pentru mine.

In aceasta perioada insa mi-a ramas sa ma revars intru totul asupra lui Radu. Zilnic avem programul nostru si in sfarsit nu-mi mai este teama ca il pup, il iau in brate sau ma joc cu el ca apoi, in cateva minute sa fiu judecata pentru inechitatea cu care-mi impart sentimentele intre cei doi.

Dar acum, pentru ca am mintea oarecum mai odihnita, am inceput sa bubui de idei. Evident ca m-a palit comparatia intre cei doi mostenitori ai familiei Moise.  Si am facut greseala sa caut in „arhiva” cu poze si filmulete de cand era Andra mica. Bineinteles ca la varsta lui Radu deja ne intelegeam extrem de bine, bineinteles ca olita era prietena noastra, bineinteles ca aveam activitati interesante si chiar eram intr-o etapa destul de avansata in ceea ce priveste formele, culorile, animalele domestice/salbatice, cum se numesc puii. Cu Radu…totul este un mister. Cred ca trebuie sa ma reinventez eu ca mama ca sa putem ajunge la un numitor comun, totusi.

Incerc sa caut totusi si punctele forte ale lui Radu.
Nu stie care-s animalele dar cu siguranta stie sa puna bateriile acolo unde trebuie. Adica +-ul acolo unde trebuie, – la fel, sa le introduca corect la locul lor. Stie sa verifice orice jucarie daca functioneaza sau nu. Asa ca daca una din ele nu „canta” atunci ia o alta jucarie, verifica daca are baterii si daca-s bune (o porneste si apoi o opreste) scoate bateriile si le pune la jucaria necantatoare.
Cateodata o surubelnita ii este suficienta. Si depinde daca-i dreapta sau in cruce. Ca stie la care surub sa mearga si sa incerce sa-l desfaca. Evident ca nu reuseste deocamdata😉
N-are nicio treaba cu culorile dar stie care-i treaba cu compresorul de la AC. N-am inteles cum de si-a dat seama ca ala care atarna pe blocuri este acelasi lucru cu ala de atarna la noi sub geam. Evident ca nu l-am atarnat niciodata sa i-l arat iar de afara mi-e imposibil sa-i explic lui ca noi stam la etajul 5.
Nu stie literele dar in mod cert are o dexteritate fantastica la a asambla roti dintate. Avem un astfel de joculet in care trebuiesc asamblate rotile dintate pe niste suprafete cu gaurele iar la sfarsit se porneste o roata (prin intermediul unui motoras) si le antreneaza pe celelalte. Nu reuseste sa le bage el singur in gauri dar mi le da mie si…ne descurcam.
Nu stie formele geometrice dar are un fantastic simt al orientarii.
Nici macar nu stie sa faca „pa-pa” sau altele de genul asta (de fapt stie dar nu face ca maimuta la comanda) dar stie clar ce butoane trebuie sa actioneze pentru a porni masina de spalat. Nu poate inca sa le apese. El este ajutorul meu cand pregatesc sa spal. Imi baga rufele in cuva, punem detergentul in sertarul de detergent, stie ca la sfarsit trebuie sa punem otet pentru clatit fix in sertarul de balsam. Avem o gramada de treaba. Iar in cursul efectuarii operatiunii de spalare, evident ca nu trebuie sa ne miscam de langa ea. Sta fascinat si parca ar numara rotatiile cuvei sa nu carecumva sa fie mai putine decat tura trecuta.
In plus, orice lucru ii intra pe mana se transforma intr-un adevarat titirez. Este fascinant cum linguri/furculite/pietre/bucati de plastic/orice ar avea o mica forma concava undeva…se transforma in manutele lui intr-un veritabil titirez. Iar el isi lipeste obrajorul de podea si il admira. Iar urmatorul impuls dat obiectului cu pricina este si mai precis decat cel de dinainte. Am incercat si eu de cateva ori dar n-am maiestria lui. Si recunosc ca mi-e drag cand il vad cu fetisoara lipita de parchet/gresie.
Cam asta suntem noi…si am convingerea ca este la fel de „destept” ca si Andra la varsta asta.

Si ca sa inchei totusi apologia aceasta, recunosc ca gandul imi zboara tot la fetita mea cea dulce.
Pun aici un crampei din trecutul nostru care imi place sa-l ascult la nesfarsit. Avea fix 1 an si 7 luni.

https://pentrucopiiimei.files.wordpress.com/2011/07/catelus-cu-parul-cret.pdf

Daca exista dubii asupra a ceea ce spune…o sa dau si traducerea😀

2 responses to “„Greierele si furnica” – adaptare”

  1. Cris says :

    lili, stii replica aia celebra pe care o primeam eu… pe vremea cand era andra mica :D?

    „nu compara baieti cu fete, da?”

  2. Liliana Moise says :

    Cris, o stiu perfect!!! Tocmai de-asta incerc sa ma abtin din toate strafundurile. Da’ uneori chiar nu pot si nu stiu cum sa ma stapanesc. Poate daca primul era baiat si-al doilea fata stiam si noi o treaba :)) Da’ e bine si-asa.
    De fapt, ma uit la Andrei, ma uit si la alti copii care au vorbit mai greu decat fii-mea si acum sunt geniali. Deci, exista consolare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: