Aşchia nu sare departe de trunchi…totusi

Recunosc că-mi place să dansez. Să dansez ca o nebună!!! Să dansez orice. De la menuet până la dansuri lascive. Că nu prea mă pricep asta-i altă poveste. Dar măcar încerc. Ce-mi place cel mai tare că împreună cu M. nu ratăm niciodată valsurile de la nunţi. Şi tot ringul este numai şi numai al nostru. Poate că mai sunt şi alţi timizi care ar adăuga câţiva paşi pe ici pe colo dar noi nu prea îi vedem. Îmi place la vals să-l privesc în ochi în timp ce el ma ţine bine strâns de talie şi mă învârte până ajung să plutesc.
Şi-mi place şi rock’n’roll-ul la nebunie, aşa că de multe ori sunt nevoită să-mi arunc pantofii din picioare pentru că nu pot să mă „shake” suficient de profund. Şi-mi place şi hip-hop-ul şi dau din mâini şi din cap ca un adevarat fan al genului. Şapca cu cozoroc la spate îmi lipseşte😀
Şi-mi place şi latino, să mă unduiesc şi să îmi mişc picioarele aşa cum am văzut eu pe la TV. Nu mai spun de R’n’B. Daaaa, îmi place la nebunie, aşa, uşor static, dând puţin din fundic şi adunându-mi genunchii în ritmurile ghetourilor. Şi-o horă ţi-o învârt până cad lată sau fac bătături în talpă. Şi la câte-o sârbă mă bag da’ acolo nu prea am partener pe măsură că M. este genul mai static când vine vorba de muzica populară. El face câte-o bătută de-asta mai ca la Muntenia, nu prea se bagă la sârbe moldoveneşti.

Fiind atat de iubitoare de dans, am crezut ca fii-mea îmi va calca pe urme. Dar Andra a fost copilul care nu mă lăsa nici să cânt şi nici să dansez. Să nu carecumva să se audă la radio o melodie şi eu să fredonez acolo în legea mea. Trebuia să tac mormânt!! Dacă scoteam un sunet se activa alarma mai ceva ca la un atac armat la Banca Naţională. Sau măcar să mă mişc puţin??!! Nici vorbă!!! Nici pomeneală! Trebuia să stau neclintită. Şi-acum e tot aşa. Eu personal n-am voie să cânt nimic dupa TV/radio/CD-uri. Şi nici n-am voie să mă unduiesc în vreun fel. Drept urmare, fata mea este o non-dansatoare, graţioasă ca un par! Mai face ea unele mişcări în oglindă, ca să se analizeze, dar când apare cineva în raza ei vizuală se termină tot momentul coregrafic. Greşeala mea că atunci când am văzut-o am încercat să o învăţ si să o corectez. Acum se ascunde. Sper ca în timp să prindă gust pentru dans şi să devină şi ea graţioasa.

În schimb, Radu este de-al meu! În sfârşit am şi eu partener pe măsură! Este atât de entuziasmat când aude orice sunet care seamana cu un acord muzical (cântece, reclamă, sonerii de la telefoane chiar şi sunetul bormaşinii!) încât în secunda următoare este în poziţia cu genunchii uşor flexaţi şi cu mânuţele pe sus. L-a învăţat Bubu să şi pocnească din degete, asa că imaginea este şi mai simpatică. Şi…copilul ăsta chiar are ritm în el, nu se bâţâie chiar de-aiurea. Se lasă pe genunchi pe timpul 1, dă din fundic pe timpul 3. Ridică degetelele în sus şi le flutură în vânt. E atat de simpatic încat mereu l-aş pune să danseze. E ca un film bun pe care-l pun pe reply la infinit!

În sfârşit am şi eu un partener pe măsură…

4 responses to “Aşchia nu sare departe de trunchi…totusi”

  1. Meli says :

    Vaii,ce mi-a placut aia cu „E ca un film bun pe care-l pun pe reply la infinit!”. Super! ♥
    Hai mai mami,poate cu timpul Andra se va schimba,va mai creste…si poate cine stie,o dai la dansuri🙂.
    Eu as vrea sa-i dau pe ai mei,pe toti 3…nu neaparat sa faca cariera din asta,ci asa,pt sufletelul lor,pentru ei,sa stie conduce o fata la dans🙂
    Va pup!

  2. Maria says :

    Se va schimba cu timpul,categoric. Personalitatea unui copil este foarte imprevizibila.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: