Treburi de…cacao

Suntem codasi in tot si-n toate, dar nu-i bai, le iau cu usurinta, cu umor si eleganta. E totusi baiat mare si cand ne mai spun unii sau altii ca X sau Y a scapat deja de pampers si e mai mic decat Radu, nu-mi ramane decat sa zambesc trist in coltul gurii si sa-mi zic incetisor, aproape fara sa-mi aud gandurile, ca o sa ajungem si noi acolo intr-o zi. Da’ sa ma lase lumea-n pace.

Si pentru ca totusi progresam…acum cateva zile chiar mi-a aratat cu degetul aratator spre olita. L-am asezat din 3 miscari, a executat ditamai oala de „chestii”!! Motiv de plansete pentru mine, de sarit peste toate principiile sanatoase, dat copilului stimulent Haribo😛, laudat in stanga si-n dreapta. Ce sa mai, eram mai extaziata decat daca as fi ajuns la Mecca!!! Nimeni parca nu mai facuse nimic la olita in viata lui!

De-atunci pandesc semnele. De orice natura.
Si-a prins ciucurelu’-n chilotei–> sari repejor cu olita, s-a scarpinat in fund–> da-i cu tipete dupa olita, a tras un partz–> clar, motiv de-a sari in sus de oriunde as fi fost si daramat tot in drumul meu pana la minunata oala!!!
Asa o duc de-atunci intr-una. Ce sa mai discutam, am o viata extrem de palpitanta!

In seara asta insa, dupa vreo 10 drumuri de-astea soldate doar de vreo 3 ori cu succes, cand am vazut semnul cu pricina…am sarit de cateva prajini in sus pana la baie. Cand m-am intors cu trofeul in mana, in pragul usii ma intampina un betivan in miniatura. Unul care si-asa vorbeste impleticit si intr-o limba necunoscuta locuitorilor acestei planete, pisat pe-un crac, si se mai si balanganea de ici colo. Ce sa mai zic ca mai si tragea de pantaloni ca si cum il ardeau. Eh, ce era sa fac?? I-am eliberat bijuteriile si l-am lasat la aerisit. Mai aveam putin si-l prindeam cu carlige de franghia de rufe. Dar i-am mai dat o sansa la 2-3 ture de alergat prin casa…sa se zvante.
Fiecare si-a vazut de-ale lui. Domnul M. nici nu s-a clintit de la meciul lui cu Otelu’, Andra inca mai chicoteste pe dincolo in timp ce-si scrie in jurnal (daaaa, de 2 zile are jurnal, inchis cu cheita!), eu mi-am luat o gura de net asa ca Radu are chef de alergare fortata intre bucatarie si camera copiilor. Si la deal, si la vale, top-top prin toata casa!!! Il auzeam cum se apropia si se indeparta de mine cu o precizie de ceas. Stiam dupa cum se scurg secundele cam prin ce parte a casei ar fi.

Si se facu liniste!! Dintr-o data!! Ignor…dar pandesc cu coada ochiului. Vine Radu al meu, ma ia de mana si-mi arata o chestie, ca o frunza moarta, in mijlocul bucatariei. Ma uit la ea, si ma uit, si ma uit, dar ma trezesc rapid din contemplatie pentru ca eram trasa de mana ca sa mi se dezvaluie si ale minuni!!! Cand ajung in hol, doua movilute, perfect aranjate, tronau pe unica mea mocheta!! Doua identice, perfecte, simetrice!! E un mister pentru mine cum a reusit sa faca asa ceva. As incadra fapta la a opta minune a lumii😀
Mi le-a aratat, pe rand, pe fiecare-n parte. Indrepta degetelul si-mi tot zicea pe limba lui „uite, vezi de ce-am fost eu in stare??” apoi isi indrepta degetelul si spre celalalt si iar imi povestea „uite, inca unul!!!!” Ce era sa mai zic?? L-am aplaudat si eu si l-am rugat ca in caz de se repeta istoria, macar sa ma ia de mana sa-mi arate asa cum a facut acum. Doamne fereste sa nu stim si sa luam tot norocul dupa noi!!

Am lustruit in urma lui si „frunza moarta” si „delusoarele”. Acum, astept doar sa-mi pice norocul!

2 responses to “Treburi de…cacao”

  1. diana says :

    bravo Radu, tot inainte!

  2. Maria says :

    Nu stiu daca e de plans, dar eu sincer am ras tare! L-am vazut pe Raducu si aproape pus la uscat si explicandu-ti cum e treaba cu relieful. Hai sa-ti spun ca nu sunteti codasi. Noi inca nici nu am inceput potty training. Aici o incep pe la 2 ani, 2 ani si vreo 2 luni. Eu il intreb daca vrea la olita si-mi spune clar si cristalin: nu. Incerc sa-l pun, dar refuza sa stea. Nu-mi spune ca face pipi ever. cand face caca, se ascunde sub scaune si tipa daca incerc sa ma apropii. Dar sa nu fii trista…va face cand va fi pregatit. don’t worry…iti va spune. totul e sa nu te stresezi. Oricum…e tare, mult prea tare Raducu!

    Iar cu limba bebeliceasca si noi stam beton. Ok, ice si cuvinte stricate, dar mai mult de nu poua nu leaga ever. Sunt convinsa ca pana la 3 ani amandoi vor fi foarte vorbareti. Dar nu mai asculta la ce zice lumea, pls!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: