Evolutie

Am inceput cu greu, dar si cand ne-am pornit pai sa o tot tinem…

Asa ca:

– Radu, cum il cheama pe tati?
– Maus!

Ah, cat ne-am mai distrat pe chestia asta. Sarmanul tati a pornit de la un biet statut de soricel pana la un veritabil sobolan de casa😉 Incetul cu incetul a urcat pe scara evolutiva dupa ceva vreme.

Acum:
– Radu, cum il cheama pe tati??
Nasus!

Si mai groaznic!!! Am avut toate motivele din lume sa apreciem sinceritatea copilului :))))

Cu surioara lui a fost putin mai simplu. A evoluat treaba de la un simplu Ada ca mai apoi sa se transforme intr-un Aaaaddrrrrraaaa! Spus apasat, evidentiind fiecare litera in parte. Parca la inceput incerca un sentiment de frica pentru ca apoi, dupa ce reusea sa pronunte tot sirul de litere, sa zambeasca triumfator. Parca ne spunea: „Nah, ca pot!”

Acum:
– Radu, cum se numeste surioara ta?
Sta si scaneaza, si se gandeste profund:
– Mami?!
– Mami e mami, dar sora? Ea cum se numeste? (facem incercarea asta aratand cu degetul catre angelica fiica a mea)
Incepe si zambeste, uneori se fasticeste, lasa ochii in jos si se uita pe sub pleoape (mi-e drag tare de tot cand face asa):
Anndrrrra!
Vivat!

Urmatoarea pe lista e subsemnata.
– Dar pe mami cum o cheama??
Invingator striga:
– Mamiiiii!
– Bine, mami si mai cum??
– Mama!
– Si mai cum???
– Mami-mama!

Acum:
Care-i numele mamei?
– Mama!
– Si mai cum?
– Lili nana!
Eh, in sfarsit am si eu o dfinitie mai clara. Sunt o entitate cu nume.

Cel mai dragut lucru l-am lasat la sfarsit. Radu sta toata ziua cu mama mea, adica cu Buni. Buni e cea care-mi tine locul cu succes ori de cate ori se impune.
Asa ca prima data Radu a strigat-o…Tita! Am crezut initial ca asociaza nevoia de confort de la tzitzi cu buni care avea grija de el. Stiu ca el de cate ori isi cerea dreptul la o stare de confort, striga dupa mine prin casa: „titi! titi! titi!”. Nu era intotdeauna nevoie sa scot laptaria la interval, era suficient sa il iau in brate asa ca asociasem cuvantul cu nevoia de afectiune pentru cateva momente.
Asa am justificat apelativul catre Buni.
Apoi a evoluat. N-a mai fost Tita ci a devenit Tica. Tica-Tica! Probabil de la bunica+Tita…
Am inceput cu totii sa i ne adresam cu „Tica”. O vedeam ca-i straluceau de mandrie ochii ei de bunicuta. Numai ca intr-o zi, acum f putin timp in urma, „Tica” s-a transformat in…”Dunica„. Si…asta e varianta finala!

Acum, si Radu si noi astia mai maricei putin o strigam „Duni”! Si chiar imi place cum suna.

Doar „Bubu” a ramas la fel. Pentru noi si pentru toti cunoscutii!
Pe taica-miu l-a botezat Andra asa, iar pe mama a reusit Radu sa o re-denumeasca.

Cam astia suntem noi la ora actuala.

Sa nu-l uit pe protagonistul principal
– Dar pe tine cum te cheama??
– A a adu!!
– Ei, cum sa te cheme Adu?? Esti Radu in toata regula!!

Acum…a devenit si el „Rrrrrr adu„!

P.S. Mor de dragul R-ului amandurora!

10 responses to “Evolutie”

  1. mangagirl says :

    ce simpatic e Raducu. si ce fain ca il spune pe rrrrr. la noi e tot l. si ghici ce-l pun Sergiu sa spuna: „papura”.😀
    am vaut ieri si poe. ai doi copii superbi. sa fie sanatosi si fericiti!

    • Liliana Moise says :

      :)))))) Sergiu rulz!!
      Nici la noi nu e r peste tot. Sunt o gramada de cuvinte unde nu-l pronunta chiar daca poate. Dar mie mi-e tare drag asa peltic si daca as intelege tot ce vrea el sa-mi spuna zau ca as vrea ca timpul sa stea in loc.

      Multumesc!

  2. Monis says :

    hihihi, ce fain :X, tre sa fie mortal asa graseiat!

    Pentru Santiago, din motive… obiective, taică-su e Iaieş şi al tău fecior Iadu😀

  3. Liliana Moise says :

    :)))) Ce haios suna si la voi numele lui tati :))))
    Sunt supersimpatici acum. Si tu ai nume? Sau „mama” e doar una?!

    • Monis says :

      Păi eu sunt Monica-Ana. (Cu un „n” aproape absent, un fel de Moica-Ana).
      Să explic. Am o prietenă Monica cu o fetiţă Ana de vârsta lui Iulian. Şi ne vedem destul de des, de când erau copiii mici şi încă nu vorbeau. Şi Iulian a asociat numele de Monica cu numele fetiţei şi când venea vorba de ele, spunea mereu Monica – Ana. Asa că şi eu am ajuns tot Monica – Ana. Deşi nu am nici o Ană, nici în viaţă, nici în buletin😀.

      • Liliana Moise says :

        :)))))
        Este superb pustiul, cum asociaza el numele in mintea lui.
        Cred ca ai gresit tu😛 cand i-ai explicat chestii de genul asta. Pai ce-ai derutat copilul cu „Monica”? Trebuia sa-i spui simplu ca te numesti „Monis”. Eliminai toate dubiile😉

      • Monis says :

        de multe ori imi vine sa ma recomand Monis :D:D:D

  4. meli says :

    Lili,iti inteleg atat de mult bucuria!!!❤
    Razvi nu e nici pe departe la nivlul lui Rrradu🙂 insa fata de acu 2-3 luni suntem binisor🙂
    Alex nici acum nu-l zice pe r,de cele mai multe ori e inlocuit de l.
    Pupici raraitilor dragi!

    • Liliana Moise says :

      Meli, draga mea, nici noi nu suntem la un nivel superavansat. Inca mai stam cu dictionarul Radu-roman in buzunar. Dar ma bucur de fiecare mic succes.
      Il spunem pe R dar avem o gramada care nu le spunem inca. Fiecare are ceva frumos si specific lui.
      Pup si eu gasca ta!

  5. Zenobia says :

    Ai un flacau in toate firea, draga Liliana! Poti sa fii mandra. Ia sa vezi tu cum incepe acusi-acusi sa-ti explice cu se schimba o bujie la masina. Si n-o sa-l mai poti opri.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: