Seara de poveste

Mi-a fost rau. Un rau de-ala de-mi sfarteca maruntaiele. Cu o durere de cap crunta. Nu cred ca am mai fost vreodata intr-o asemenea postura. Nici nu-mi dau seama de la ce o fi fost. Am dat vina initial pe alimentatie dar luand-o incetisor n-as putea spune ca zilele trecute am facut excese. Poate doar din cauza ca le-am amestecat, de la dulciuri pana la fripturici… Dar capul?? Ce-are a face burta cu capul? Am dat vina si pe cafea…bat-o vina! Habar n-am sa savurez una pe indelete asa ca o beau ca pelicanul. Cred ca mi-a picat tare greu… Oricum, durerea cumplita care-mi pusese stapanire pe cap coroborata cu o durere cumplita de burta m-a trimis tintuita catre pat. Nu-mi amintesc sa mai fi fost vreodata in situatia asta.

Mi-am anuntat jumatatea ca nu mai rezist asa ca a preluat el fraiele casei. Si cum situatia parea putin scapata de sub control in ceea ce priveste juniorii, a trebuit sa ne reinventam. Niciunul dintre cei doi mostenitori insa, nu gaseau puntea de legatura cu tatal lor, mai ales ca a lu’ Moise se bagase la treburile la care se pricepea cel mai bine: spalat vase, aspirat, strans si pus toate la locul lor.

Copiii au gasit de cuviinta sa stea, ca de obicei, cu mama lor. In disperare de cauza am apelat la solutia de forta majora: Tom si Jerry la DVD si eu la nani. Stateam baricadata intre ei si aveam inima stransa cat un purice de frica sa nu carecumva sa se intample ceva neprevazut. Le-am spus cu o ultima suflare doar ca mi-e rau si ca mami trebuie sa se odihneasca asa ca am nevoie de multa-multa liniste. Radu parca ar fi inteles tot ce i-am explicat asa ca a fost de acord sa dam TV-ul incet pana la fara sonor. Andra imi sopteste dulce la ureche:

– Mami, vrei sa-ti citesc o poveste???

N-aveam niciun chef de nimic. Cunosteam insa faptul ca asta ar ajuta-o pe ea sa stie ca apreciez enorm faptul ca incearca sa faca ceva sa ma simt mai bine. I-am spus aproape inganat:

– Da, cred ca mi-ar prinde bine…

Si-a adus carticica si-a inceput sa-mi insiruie cuvintele cu mult calm si relaxare. Imi venea sa plang si nu-mi dau seama daca de fericire sau de tristete. De fericire pentru ca simteam cum copilul meu de numai 8 anisori (si jumate) incearca sa faca atat cat poate numai sa ma simt eu mai bine, de tristete pentru ca in general eu eram cea care stateam si spuneam povesti in prag de seara.

De partea cealalta, cu ochii atintiti la desene animate, un pui mic de 2 ani (si jumate) si-a aranjat in asa fel pernuta incat capusorul lui sa stea strans lipit de capul meu iar bratul lui pufos de copil si l-a strecurat in jurul gatului meu. Cu cealalta manuta imi mangaia parul. Din cand in cand se ridica usor si-mi saruta obrazul ca apoi sa se tranteasca in pernuta lui, cu ochii atintiti din nou la desene dar avand grija sa isi lipeasca din nou capul de al meu.

Era 9 jumate, cred…Si-am adormit. Un somn profund, fara ganduri, fara vise, fara nimic. M-am abandonat propriei dureri fizice dar vindecata complet de toate durerile sufletesti.  Mi-am revenit pe la 11 noaptea. Lumina era aprinsa in continuare, desenele rulau la nesfarsit iar copilasii mei dragi ma flancasera, unul in stanga, unul in dreapta. Patru manute micute imi strangeau trupul si imi mangaiau fruntea. Cand am deschis ochii mi-a fost sa vad cea mai frumoasa imagine din viata mea. Amandoi ma priveau in ochi si zambeau. Un zambet larg si plin de duiosie.

– Ti-e mai bine, mami?? m-a intrebat Andra

– Da, mi-e mult mai bine.

Am stins lumina, am tras paturica pe ei si ne-am pus in continuare pe fugarit noaptea. Simteam respiratia lor calda in fiecare ureche iar manutele lor nu s-au miscat deloc de acolo de unde erau.

Acum, doar ma doare capul, dar sunt tare fericita. Am un singur regret pentru episodul asta. N-am reusit sa le spun decat in gand cat de mult ii iubesc!!!

8 responses to “Seara de poveste”

  1. meli says :

    aiiii,ce frumos!!!! exceptand starea ta,tabloul a fost de poveste!!!multe multe inimioare!

  2. Cecilia says :

    Superba imagine…cred si eu ca iti trece orice durere cand ii ai langa tine…Superba postare Lili! Mi-ai inseninat ziua..:)

  3. danasimionca says :

    Cat imi sunt de dragi! Parca-i si vad langa tine, nemiscati, aproape cu rasuflarea taiata ca sa nu iti deranjeze somnul. Cum sa nu te faci bine?
    Va imbratisez dragilor!

  4. Monis says :

    stii vorba aia, ca sa te salti in sus, trebuie sa atingi fundul cu picioarele. Iti doresc sanatate rapida si asa experiente extraordinare cu copiii fara dureri de nici un fel :*:*:*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: