Varicel si varicela :)

De Paste, ca in fiecare an, ne pregatim cu mare fast pentru vizita la tara. A devenit un obicei impamantenit de-acum; se fac planuri, se fac bagaje din timp, se cauta starea vremii.
Ca niciodata anul acesta vremea a fost splendida, cu soare mult, cu o atmosfera extrem de placuta. Asa ca l-am asteptat pe starostele familiei sa se intoarca de la serviciu in timp ce pregateam usurel mostenitorii sa-i imbarc in limuzina familiei. Era sambata mare.
Tot faceam calcule sa nu uit ceva, sa ne ajunga pentru cele 3 zile de „minivacanta”, tot faceam planuri cand sa plecam, cand sa ne intoarcem, cand ajungem la nasii nostri la Braila. Faceam din nou inventar sa fie totul pus la punct.

Zis, facut si…plecat. Caldura mare, mon cher!!! Radu legat de scaunelul lui de masina unde se simte extrem de confortabil nu s-a mai comportat chiar ca de obicei la drum lung. Tot imi cerea sa-l scarpin pe spate. Asa ca, din dreapta fata a masinii tot trebuia sa fac flic-flacuri peste banchete sa-i satisfac domnului cerintele. Chiar m-am luat in bete cu tat-su ca e prea cald in masina, sa dea drumu la tot ce se poate da drumu ca se incinge copilul. La cele 23 grade din masina obtinute prin functionarea AC-ului, Andra miorlaia ca-i ingheata picioarele😦 Cum o dadeam, nu era bine. Era cald, Radu facea sudamina, era racoare, Andra miorlaia de frig. Eu ajunsesem exasperata de agitatia lor, pe tat-su il simteam cum isi pierde cumpatul si este pe punctul de-a ne propune o plimbare de vreo 50 de km pe jos😦

La destinatie rasuflam usurati ca am ajuns cat de cat umani! Ca nu se razvratisera fiarele din noi. Bunicii paterni au reusit de ne-au distras atentia asupra evenimentelor de pe drum si ne-am recapatat zen-ul firesc🙂

Radu a alergat ca bezmeticul prin curtea maruntica si oricat il trageam la umbra el tot unde era soarele mai puternic statea. Cu istericale, cu trantit cu fundul lui mic de pamant, cu tot tacamul. Eh, am renuntat sa ma mai lupt cu el dupa toate explicatiile pe care i le-am dat. Radu mi-a dat argumentul suprem in ce priveste statul la soare: ca sa faca Vitamina D. Ah, m-a redus la tacere!!

Dupa agitatie si alergatura a picat frant in bratele linistitoare ale mamei lui care ori de cate ori il prinde doar il tine strans si-l mangaie ca sa-i treaca toate „necazurile si durerile”. Cazuta in admiratie asupra mostenitorului genetic, observ cum din perisorul lui blond se ridica o cojita. Da, da, face cojite de bebelus in cap. Numai ca asta de se ridicase era cam maricica asa ca am zis ca e mai bine sa-l eliberez de ea. Dedesubt se ascundea o buba mare si apoasa. Am inceput impreuna cu mamaia sa-l compatimim: „uite, saracul copil, de la cojitele astea face bubite. Nu-i respira pielea si uite ce consecinte sunt!” dupa care m-am apucat sa-mi fac planuri sa aplic metoda cu ulei fiert si dat pe capusor pt indepartarea cojilor.

Noaptea de Inviere nu ne-a adus decat o explozie de vioiciune urmata de un vandalism alimentar. De toate, din fiecare cate putin. Cu burtile pline si fara chef de odihna ne-am retras strategic sa ne facem siestele.

Dimineata, pe gatul lui Radu au invadat muuulte bubite rosii si uratele. Ca niste piscaturi de tantari. Doar in zona neacoperita de tricou in ziua precedenta cand si-a dorit sa asimileze toata Vitamina D posibila. M-am dus direct cu gandul la toxiinfectie alimentara sau la o eruptie datorata expunerii excesive la soare. Pe burtica insa n-avea nimic. Usor agitata, ma gandesc la un posibil varsat de vant dar…fiind rupta de tehnologia moderna, nici macar nu puteam apela la prietenul „Gugal” sa vad cam cu ce se mananca treaba asta. Soacra-mea nici gand sa se priceapa la de-astea. Cumnata-mea…n-a avut, n-a auzit. Baietii (adulti) se uitau la mine ca la OZN-uri. Asa ca merg pe ideea stralucita a soacrei sa il vada asistenta satului. Si-l vede…

Aceasta ne explica f hotarata si sigura pe ea ca n-are nicio treaba cu varicela, ca e sigur de la ceva ce-o fi mancat. Ca varicela arata altfel. Dar…ne-arunca in fata o alta bomba: pare a fi scarlatina! GOD!!!
Am culcat copilul de pranz ca sa-mi pot face calculele linistita. In timpul somnului lui, bubitele i s-au extins din zona gat-ceafa catre crestetul capului. Arata de parca era batut cu urzica. Dar numai pe-o parte, pe cea stanga. Am hotarat ca nu mai am ce sa astept departe de lumea mea si ca e momentul sa renuntam la tot ce insemna minivacanta. Trebuia sa plecam spre spital, sa-l vada un medic. Trebuia sa stiu cu certitudine ce era chestia aia de ii invada corpul lui fragil.

A durat o vesnicie pana am ajuns in oras. Un drum de 80 de km mi s-a parut cel mai lung din viata mea. Mergem tinta catre spitalul de boli infectioase din Galati unde suntem primiti cu o scarba de nedescris!!!! Cand am auzit-o pe tantica aia spunand ca n-au ce sa ne faca, nu ne pot primi fara trimitere, imi venea sa o strang de gat. Dar mi-am pastrat calmul…Si-am solicitat DOAR sa se uite la copil, sa apeleze la experienta ei medicala si sa ne spuna ce minune are copilul meu pe corp. Cu o scarba incredibila ne-a intors spatele. Nici nu s-a uitat!! O lipsa crasa de empatie si de omenie cum n-am vazut in viata mea!!! Scarbita de sistemul medical romanesc mi-am luat copilul de mana si l-am asigurat ca mergem la un alt doctor „mai dragut”. Priveam in urma si le vedeam pe scarbele alea ordinare cum ne spionau pe geam de dupa perdele ca sa se asigure ca plecam. Dar…sa le dea Dumnezeu sanatate! Si cozonaci multi sa se ingrase😦

Mergem la Spitalul de copii. Aglomeratie, ceva de speriat. Multi copilasi cu febra, cu varsaturi, cu tot felul de probleme. Noi eram cei mai zglobii de pe culoar🙂 Ne vede in cele din urma o asistenta. Cred ca i-am atras atentia deoarece perturbam linistea publica :))))
Ne trimite direct la IZOLATOR! Stateam si priveam nauca. La izolator pentru ca eram factori perturbatori pe hol sau din cauza ca e ceva nasol cu bubitele lui Radu??

Dupa ceva vreme, vine o doctorita draguta si ne da verdictul: varicela! In sfarsit stiam clar ce are copilul meu. Asa ca m-am pus pe facut glume cu ea:
– Of, Doamna, acum cand e cald si frumos afara eu trebuie sa-l leg de pat ca e nastrusnic si vrea numai in parc!!
Doamna rade zgomotos. Si incepe sa ne povesteasca despre miturile legate de varicela. Ma sfatuieste sa-l scot afara, oriunde, oricat, numai sa nu intre in contact cu ALTI posibili purtatori de virusi care i-ar pune sanatatea in pericol pentru ca atunci s-ar agrava starea lui Radu. Dar daca avem curte sau vrem sa mergem undeva unde mergem frecvent putem sa o facem fara ezitare. Apoi mi-a pus in vedere sa fiu atenta la ce aduce Andra de la scoala.
Ne luam in vorba apoi despre spalat. Alt mit! O intrebam: „ce fac daca-l scot afara si il aduc in casa sconcs?? Daca-l las asa se strica si la frigider n-am cum sa-l pun!”
Iar incepe sa rada. Era asa draguta cand radea ca m-a busit si pe mine rasul. Dadusem dintr-o extrema in alta. Eram deja „cumetre”. Dupa ce s-a linistit mi-a explicat ca TOATA lumea are nevoie sa se spele, ca e mai bine sa indepartez prin spalare eventualele urme de la lichidul bubitelor sparte. Asa ca un dus rapid si sapunit cu gel de copii apoi tamponat rapid cu prosopul nu dauneaza nimanui.
La sfarsit imi face din mana si imi zice zambind: „peste-o luna o sa faca si fata!” Aproape n-am auzit-o de fericita ce eram.

Am plecat de-acolo plutind avand in mana o reteta pentru tinctura mentolata! Parca ma bucuram ca am copilul bolnavior.
Zilele urmatoare bubitele cu pricina i-au invadat corpul mic si fraged. Din cap pana in talpite! Si unele s-au ascuns in locuri extrem de sensibile😀 Dar Radu le-a tratat ca pe niste piscaturi de tantari😉 I-am explicat ca afara sunt extrem de multi tantari si trebuie sa stam usor izolati ca sa nu ne piste mai tare. L-am convins.

Ieri, de ziua lui tati, i-a oferit Andra un cadou de exceptie. O eruptie de toata frumusetea! Dar macar acum stiam clar despre ce-i vorba si-am primit varicela cu bratele deschise.
De ceva vreme insa, se tot pregateste sa se certifice A1 DELF asa ca in plina eruptie a reusit sa se organizeze si sa treaca peste acest hop. Sa speram ca o sa obtinem certificatul. O sa-si aduca aminte toata viata in ce circumstante!!!

Acum Andra e toropita, cu febra maricica si invadata de pustule pe toata suprafata pielii. M-a chemat sa-mi spuna ca o doare urechea😦 M-am uitat…si tocmai se arata o besicuta plina de lichid in interior😦 Este abia a doua zi a eruptiei si observ ca e mai greu decat la Radu. Are niste bubite in talpa care ii ingreuneaza mersul, are una la subbrat care o doare puternic si nu suporta sa lase manuta in jos. Spatele este invadat de basicute. Iar la tampla a reusit sa-si rupa una😦

O cam tragem. Dar o sa scapam si de astea. Si-o sa bifam si noi in „carnetul de sanatate”: varsat de vant!

P.S. Pana acum lui Radu ii ziceam „Varicel” iar el radea de se prapadea ori de cate ori ne auzea. Azi ne-a solicitat Andra sa-i spunem si ei „Varicela” :)))))))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: