Toate mi se-ntampla numai mie!

Feminitatea nu-i unul din punctele mele forte. In concluzie, meseria pe care o practic este mie-n suta dedicata barbatilor (cu care intru in concurenta ori de cate ori este nevoie). Recunosc faptul ca de multe ori sunt nevoita sa ma dau la o parte pentru ca un ma pot compara din punct de vedere fizic cu colegii mei de sex masculin insa renuntarea si acceptarea statutului de invinsa nu este tocmai apanajul meu.
Si pentru ca o parte buna din zi sunt la serviciu si am de rezolvat tot felul de activitati care implica tras-smuls-impins-carat de pe sub birouri, de cele mai multe ori sunt nevoita sa adopt o tinuta cat mai aproape de statutul de salopeta. Nici nu stau foarte mult pe ganduri dimineata inainte de-a pleca de-acasa asa ca o pereche de blugi si-un tricou este o tinuta perfecta pentru inca o zi de lucru. Singura chestie care mai imi definiste caracterele feminine este acea bluza pe care mi-o arunc zilnic pe mine si care trebuie musai sa fie curata, asortata, calcata si sa arate ingrijit. Blugii…sa fie cat mai blugi cu putinta, sa nu imi crape pe solduri cand fac vreo aplecare.

Sotul meu in ultima vreme a inceput sa-mi reproseze faptul ca mai mereu arat ca o alergatoare de maraton asa ca ori de cate ori prinde ocazia ma roaga sa-mi pun rochite sau fustite. Si nu de oricare ci scurte! Cat mai scurte cu putinta! Eu, nu si nu! Ca doar n-am inebunit sa ma apuc sa-mi expun celulita si alte ramasite ce le-am pastrat in urma celor doua sarcini pe care le-am purtat cu atata mandrie si cu cate 30 de kilograme in plus.
Asa ca au pornit amenintarile. Mai intai de partea lui: “o sa-ti cumpar o fusta scurta-scurta si pantofi cu toc inalt! Si de cate ori mergem undeva numai asa o sa te vreau imbracata!”
Eu zambesc amar si pornesc alte tipuri de amenintari😉 De-alea de nevasta😉 “o sa mananci numai mancare de la conserva! Si-ai sa pleci singurel…in lume!”
Suntem niste simpatici, ce sa mai…
Am avut si-o nunta! Cat s-a mai rugat de mine sa-mi iau macar o rochita pana la genunchi. Eu…mi-am luat una pana-n pamant! Firesc de altfel😉 M-a admirat chiar si-asa si m-a invartit toata noaptea🙂

Insa cand vine vorba de copii, lucrurile iau o alta intorsatura. Cel putin pentru Andra🙂 Mi-e drag sa o vad mereu ca pe-o papusica, sa fie volanata, sa fie cocheta, sa fie cat mai fetita cu putinta. Asta este singura mea proiectie catre viitorul ei: sa nu-si aleaga o meserie ca a mea, sa aiba sansa sa-si exprime feminitatea prin toti porii🙂
Tot timpul pregatesc cu extrem de multa minutiozitate toate hainutele copiilor. Le calc, le asez frumos pe umerase, le categorisesc… Un intreg ritual!

Intr-o seara, cum aranjam eu din nou umerasele, mi-au picat ochii pe rochiile mele de vara. Toate stateau aliniate ca niste soldatei ascultatori care abia asteaptau sa se etaleze macar la o scurta plimbare. Le-am scos pe rand, le-am admirat, le-am netezit, le-am asezat la loc gandindu-ma profund la cata transpiratie am varsat asupra lor cand le-am intins pe masa de calcat si la faptul ca atunci cand le-or veni randul la purtat iar vor trebui netezite macar putin. Asa ca a doua zi dis de dimineata mi-am zis: fie ce-o fi! Trebuie sa le scot la aerisit. Zis si facut! Aleg una galbena, de in, cu cordon cusut in stil traditional si care imi definea extrem de frumos silueta. Chiar daca se lungea pana la genunchi, lateralele prezentau doua crapiciuri bine definite. Iar nastureii din fata nu sunt tocmai cei mai prietenosi ci se incapataneaza cateodata sa se desfaca astfel incat de multe ori se poate vedea mult mai mult decat e necesar. Mai mult decat as fi avut in intentie sa se vada vreodata.
Mi-am ales lenjeria de dedesubt cu mai multa atentie decat o faceam de obicei. Marius cand m-a vazut dis-de-dimineata a cazut in admiratie profunda. M-am uitat in oglinda mai mult decat as fi facut-o in mod obisnuit. Chiar imi placea de mine. Linistita, m-am cosmetizat si-am plecat zambind spre serviciu  Si-am fost zen! Pana pe la pranz! Cand primesc o veste trasnet: trebuie sa plec pe teren cu o echipa de interventie de la o firma, pentru a finaliza un contract!!! Cum???? Tocmai acum??? Nu se poate!! Este imposibil de acceptat! De ce nu a doua zi?????

In fine, ma consolez cu ideea si-mi fac planuri de plecat la drum. Stabilisem deja strategii cum ca ma voi strecura pe bancheta din spate a masinii lor, cum imi voi tine crapiciurile laterale in timp ce ma voi introduce cu spatele in masina, si asta in timp ce-mi voi aseza in poale ditamai geamantanul numit poseta. Deci, toate bune si frumoase! Asa ca pornesc curajoasa…
STUPOARE!!!! Masina de interventie este un fel de tanc (o Toyota de teren), cu treapta de acces in cabina destul de ridicata (cam ca la tractoare!!!!) si cu doua locuri!!! Sa-nebunesc! Deci, era imposibil de aplicat planul meu de a ma aseza comod pe bancheta din spate😦. Ca sa ma cocot era necesara asezarea posetei pe scaunul din dreapta si apoi sa fac adevarate tractiuni de barele laterale ale cabinei. Cum naiba sa ma tin de cele doua bare si de cele doua crapiciuri laterale in acelasi timp??? Crapiciuri care-mi lasau la vedere toata coapsa aproape!!!! Sa mai zic oare de privelistea amenintatoare dintre nastureii mei din fata care se dezgolea in momentul in care ridicam piciorul spre cocotare??? Groaznic!!! Cu fortari de toate felurile am reusit si-am depasit primul moment penibil: urcarea in tanc! La fel de groaznica a fost si coborarea ca mai apoi sa ma umplu de nervi in momentele in care trebuia sa ma strecor pe sub birouri, sa revad niste trasee de cablu😦 Rochita mea galbena si frumoasa matura mochetele ingalate de praf, coapsele ieseau din ce in ce mai evidente prin partile laterale ale ei iar nasturii mei din fata, din partea de jos, se incapatanau de fiecare data sa se desfaca pana la linia chilotilor :((( Tragedie!!!
Dupa prima escala deja eram terminata de neputinta! Si-am avut cam 5 opriri in ziua cu pricina! Ma gandeam ca mai bine ii invitam pe baietii aia la o repriza de mers la plaja ca tot la fel de dezgolita as fi fost!
Mi-am sunat seful si i-am facut reclamatie😀. (am un supersef si mi-e tare simpatic) Initial, cand l-am sunat si i-am spus ca: „asa ceva nu se poate! Iti fac reclamatie, ce naiba! Se poate sa-mi faci una ca asta??” s-au asternut cateva secunde de liniste. Cine stie ce-o fi fost in mintea lui? Cine stie ce-i reclama nebuna? I-am explicat cu lux de amanunte problema mea cu rochita. Un hohot de ras s-a navalit din partea cealalta a receptorului. Ce era sa faca?? I-am explicat ca baietii de la interventii sper ca au protectia muncii facuta ca altfel, daca sufera vreun soc, eu nu-mi asum nicio responsabilitate, zau asa! Sa stie si el ca doar e seful meu, nu?!

In sfarsit, ajunsa acasa, m-a busit plansul, m-am aruncat in bratele lui Marius si am jurat ca de-acum inainte nu-mi mai trebuie tinuta feminina! Salopeta ma avantajeaza mult mai mult! Sau fuste pana-n pamant, fara niciun fel de crapiciuri. Never! Mi-am aruncat rochita galbena-gri in cosul de rufe si mi-am propus sa n-o mai calc. Sa nu mai fiu tentata sa o mai imbrac ca daca iar mi se intampla de-astea „intamplatoare” n-am sa reusesc sa le mai fac fata…

6 responses to “Toate mi se-ntampla numai mie!”

  1. Cris says :

    mai lili, la ce zi proasta am, asa bine pica articolul tau =)))
    iti dai seama ce feedback pozitiv ai de la baieti ca sef de echipa???

    • Liliana Moise says :

      Sa inteleg ca te bucuri ca nu esti singura careia i-a mers din plin :))))) Dar stii ce-i de facut? Trebuie sa gasim partea buna a „raului” :))))

      Oh, Doamne! Adicatilea eu sef de echipa??? Nu darling, eu doar un simplu deschizator de drumuri/usi si doar pe post de cartela de acces :d

      Ti pup, fato!

  2. Cecilia says :

    Lili esti mortala…am ras cu lacrimi! Nu ti-a cerut seful sa il ameninti mai des din cauze de rochite? haide…feminitatea se poate exprima cel mai bine in blugi si cu o camasa simpla, alba…tine de atitudine! Asa ca eu cred ca esti feminina si frumoasa zi de zi…eu asa te „cunosc”!

    • Liliana Moise says :

      :))))))) Cecilia, eu cu seful doar vb la telefon! Ne vedem la ochi extrem de rar! O data in ani de zile! Dar eram asa de suparata pe situatie si el a fost cel care mi-a iesit in „cale” :))))))) Fara nicio vina de altfel, saracul!

      Cat despre atitudine…este ffff adevarat, numai ca atunci cand arunc rapid ceva din garderoba pe caroserie si mereu sunt pe fuga, ultima privire in oglinda e ca sa vad daca nu cumva am vreo ceva atarnat pe umar, daca nu am ramas cu pijamaua pe mine sau daca nu plec cu papucii de casa.

      Iti multumesc ca ma faci sa ma privesc si altfel! [inimioare]

  3. Zenobia says :

    Draga Liliana, partea cu feminitatea e cuibarita in cele mai adanci pliuri ale mintii, nu ale rochiei. Asa cum te cunosc eu, ai cele mai valoroase ingrediente sufletesti ale unei femei.
    Esti mama, esti un bun profesionist in ceea ce faci si ai talentul de a scrie cu umor despre lucruri de ii este mai mare drag omului sa-ti citeasca postarile. Ai darul de a scoate la iveala ce e mai frumos din prietenii tai. Si inca multe altele.
    Mai degraba ca exista o confuzie intre feminitate si stilul de pitzi aranjata pana sub unghii, care nu poate vorbi despre altceva decat despre felul in care se asorteaza dunga de la sutien cu captuseala posetei.Eu, una, sarbatoresc faptul ca tu nu esti asa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: