Si-ai plecat, dulce minune…

A plecat…
M-a lasat in urma cu privirea aruncata undeva in departari, cu sufletul plin de griji, cu gandurile de-aiurea…

De cateva zile o tot privesc cum asteapta momentul, cum din toti rarunchii se pregateste de marea plecare. O tot priveam cum isi aseaza fiecare bluzita in parte, cum isi pregatea trusa de farduri, cum era atenta sa nu-i lipseasca oja sau acetona, cum isi verifica daca are palariuta sau daca ii sunt suficiente sosetele, daca pantalonii sunt in regula din toate punctele de vedere.

Le-a aruncat in troler, apoi le-a scos, le-a mai asezat inca o data, le-a verificat cu lista in mana, le-a reorganizat. Am fost tentata la un moment dat sa imi arunc un ochi sa vad daca nu cumva a exagerat dar m-am abtinut. Am lasat lucrurile sa vina de la sine, sa faca asa cum crede de cuviinta. Abia putea misca trolerul burdusit cu de toate. Si-mi era draga cum facea antrenament prin casa sa vada da-l poate manevra🙂

Azi dimineata…a plecat🙂 Mi-a zambit de la geamul autocarului. I-am zambit si eu. Am facut cu mana si i-am aratat inca o data ca o iubesc!

A plecat copilul meu in prima ei tabara…

One response to “Si-ai plecat, dulce minune…”

  1. danasimionca says :

    Of, draga de tine, draga de ea! Va imbratisez pe amandoua!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: