Financiar

Ne alintam inca. Si fortam limitele dincolo de imposibil.

-Mamiiii, imi mai iei o kendama?

-Inca una? Facem colectie?

-Dar mai vreau inca una…si incepe sa miorlaie, sa se agite, sa lucreze la coarda mea sensibila.

Merg usor alaturi de el si il astept sa se potoleasca. Mi-e greu uneori sa gestionez situatii de genul asta insa ma inarmez cu multa rabdare si imi propun sa nu mai cedez. Secundele trec greu, isteria se ridica la rang inalt, trecatorii nu-si vad de treaba lor… Trebuie sa rup momentul, sa actionez intr-un fel chiar daca nervii mi-s intinsi la maxim dupa o zi de munca nu tocmai usoara:

-Radu, nu e in regula ce incerci sa faci. Ti-am cumparat una acum doua saptamani. Nu ne permitem sa dam banii doar pe kendame. Mai avem si alte cheltuieli. Nu pot sa pun le pun pe farfurie si sa le lingem ca sa ne saturam. Si in plus trebuiesc platite utilitatile.

Pret de cateva secunde se asterne linistea. Il simt ca-mi pregateste ceva.

-Ce-s alea utilitati?

Incerc sa ii explic la modul cel mai simplist posibil cum stau lucrurile in directia asta, cum fiecare lucru pe care il folosim ca sa ne fie viata mai usoara are un pret.

-Dar si liftul costa?

-Da, si liftul, si lumina de pe casa scarii blocului, si…si…si…

Un calm de nepatrans se asterne intre noi. Mergem de mana, cu privirea in pamant, usor impovarati de greutatile si neputintele zilei. Aveam un sentiment de neputinta, de gol, de plutire si absenteism.

-Mami, dar noi suntem saraci?

Ma blochez.

-Nu-ti inteleg intrebarea. Ce vrei sa spui?

Se opreste si imi cere din priviri sa ma aplec sa il pot privi in ochi.

-Mami, chiar toate lucrurile costa?? Toate, toate??

-Da, cam toate…si oftez adanc.

-Si iubirea? Tu ma iubesti cu bani? Eu te iubesc gratis.

Imi zambeste si-mi strange mana puternic. Pentru o clipa am uitat de neajunsurile mele.

-E adevarat, iubirea este gratis. Este important sa o oferi si sa nu pretinzi nimic in schimbul ei.

Strengareste, imi cuprinde gatul, se pisiceste pe langa mine…

-Si mai stiu cateva lucruri gratis.

Zambesc, ma ridic, il iau din nou de mana, imi vine si mie sa topai in jurul lui.

-Uimeste-ma! Ce mai stii tu sa fie gratis??

-Imbratisarile! Ca tu esti mereu pufoasa si-mi vine sa te imbratisez mereu. Si pupicii pe care tu mi-i dai. Eu cred ca suntem bogati pentru ca avem iubire, imbratisari si pupi!

Il iau in brate, il invart de cateva ori pana il aud cum chicoteste dulce, il pup cu naduf, ii spun inca o data ca il iubesc pana la infinit plus unu.

Si dintr-odata ma simt bogata! Cea mai bogata fiinta de pe planeta!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: