Arhiva | Amintiri din copilarie RSS for this section

Nu, nu-i voie!!


Da, asta e constructia pe care o urasc cel mai mult. Nu cred ca am tinut cont vreodata de ea. Stiu ca eram micuta si nu aveam voie sa stau noaptea pana tarziu, asa ca luam veioza si-o bagam sub patura ca sa citesc, n-aveam voie sa fumez iar cand m-a prins mama mi-a dat si-o bataie zdravana ca invatatura de minte si uite-asa am fumat 17 ani, nici sex in afara casatoriei nu era voie. Da, da, m-am conformat NU 😀

Adica tot ce nu e voie e ca fructul interzis. Cum sa nu te intinzi macar sa-l mirosi, sa-l pipai?? Normal ca ai vrea sa gusti din el 😉

Asa ca odata ce am devenit mama mi-am propus sa desfiintez expresia din vocabularul meu. Da, copiii mei au voie peste tot, au voie sa cunoasca orice particica a lumii, au voie sa exploreze, au voie sa se intrebe si sa primeasca raspunsuri, au voie sa tipe, sa urle, sa se dea cu fundul de podea, au voie sa fie nervosi si fitosi, au voie sa se exprime liber. Au voie sa inteleaga unde-s limitele si sa descopere ca infinitul le apartine uneori iar alteori lucrurile nu-s deloc simple ci se complica cu atat mai mult cu cat incercam sa le descifram tainele.

Da, ei au voie iar eu particip activ la descoperirea lumii alaturi de ei.
Si daca in ceea ce-o priveste pe Andra, lucrurile s-au simplificat, lumea lui Radu abia de-acum se deschide. Asa ca ma bazez oarecum pe experienta mea acumulata de pana acum.
Am inceput sa-mi reorganizez casa ca pe-o reduta dar sa fie si functionala in acelasi timp. Mi-e bine ca m-am dezobisnuit sa pun obiecte perisabile la mezanin, toate stau la etajele superioare, asa ca altele ar fi prioritare acum.
Am inceput cu dulapurile. Ce poate fi mai interesant pentru Radu decat sa deschida usile ca apoi sa le tranteasca cu putere??? Le-am „lipit” cu banda izoler 😀 Cand am nevoie de ceva din interior, indepartez usurel banda respectiva, imi iau cele trebuincioase, pun banda la loc si…am o problema rezolvata. E adevarat ca necesita putin mai mult timp dar m-am obisnuit asa.
Apoi a descoperit Radu ca e funny rau sa-si dea cu usa de la cuptor in cap. Si dupa ce se lovea o lua de la capat. Am lipit usa cuptorului cu banda adeziva 😀
Ce simpatic era apoi cocotat pe manerul de la cuptor dandu-se uta-uta si incruntandu-se la mine parca certandu-ma. Iar eu zambesc. Nu ma mai panichez, nu ma crispez, nu intru-n sevraj. Doar zambesc.
Alt punct de atractie e wc-ul!! Nu-i asa ca e interesant sa iei odorizantul din el si sa-l studiezi atat la miros cat si la gust??? Si e si mai interesant sa mai iei cate-o jucarie sa o inveti sa inoate 😀
Am rezolvat si problema asta: capacul ramane coborat tot timpul 😉
Prizele au deja aparatori asa ca poate sa vina cu surubelnita sa le studieze indeaproape.
O alta problema naucitoare pentru mine e mobilierul cu geamuri in partea de jos. Cand mi-am confectionat mobila de bucatarie nu aveam copii si nu am constientizat pericolul. Acum sticlele mele fumurii si interesante stau cu folie alimentara pe ele. N-au decat sa se sparga, importanta este siguranta copilului. Sa nu vina cioburile inspre el. N-a fost cazul cand era Andra mica, speram ca nici acum sa nu se intample astfel de accidente.
Sertarele cu glisiere si-au pierdut deja manerele. O sa le punem pste cativa ani buni!

Ieri am experimentat ideea de ufffff. Dupa ce-am facut mancare la cuptor si geamul de la usa era caldut la nivel suportabil, i-am pus manuta si i-am aratat ce inseamna ca-i cald. Insotit de exclamatiile corespunzatoare. Vad ca azi a ocolit geamul cu pricina 😉 Sper sa nu uite repede!!

Acum sunt pregatita si pentru diferitele prostioare pe care le va gasi pe-afara si pe care va fi tentat sa le bage in gura. Andra era pasionata de chistoace de tigari si kk de catei uscati 😀 Sunt curioasa Radu cu ce-mi va umple palmele. Dar va fi tot timpul „Uau!!! Super!!! Daca mai gasesti i le dai mamei, da??!!! Ia sa vedem ce ai mai gasit interesant??”

Citeam daunazi ca e bine totusi sa iti inveti copilul si ca „nu-i voie” dar eu nu stiu cum sa o fac si nu vad de ce limitele altora ar fi mai altfel decat limitele mele. Si daca Andra a descoperit lumea fara sa ii fie ingradita nevoia de cunoastere nu vad de ce Radu n-ar intelege limitele bunului simt in aceeasi maniera.

In carantina


Da, in continuare parca-s lovita de buldozer.

Eu in general am o structura destul de solida din punct de vedere al sanatatii. Nu-mi amintesc sa fi depasit vreodata stadiul de amigdalita, dar asta cand eram mica-mica, sau poate un abces pe care l-am rezolvat rapid, bolile copilariei si din cand in cand cate-o raceala mai serioasa. Ei, dar si cand ceva ma rapune, sunt cea mai uracioasa fiinta de pe planeta. Vreau atentie, spun de 20 de ori/ora cat de rau ma simt, imi vine sa plang de neputinta, vreau sa dorm, chestii de-astea normale. Iar daca am de facut lucruri administrative in acele momente, ma apuca si depresiile.

Acum am reusit si eu sa fac altceva, asta ca sa mai ies din circuitul arhicunoscut de paracetamol+aerius+ketotifen si siropele de tuse. Am reusit sa fac ditamai otita bilaterala. Am zis eu ca-i de joaca si ca in 2-3 zile ma pun pe picioare si…gata!!!!Pac-pac, pun picatura, ia durerea si eu imi pot continua activitatile mele zilnice. Numai ca nu m-am informat cam ce ar insemna acest aspect. Ei, am descoperit ca de fapt otita asta e un fel de mama a urechiuselor. Si la mine tocmai ce fuse gravida. Si ce prolifica a fost!!! Asa ca acum in urechea stanga am vreo 5-6 urechiuse mici iar in cea dreapta am doar vreo 2-3 :D. Si au niste manute mici-mici care n-au ce face pe-acolo si ori aplauda, ori ma gadila… Oricum, au o gramada de treaba. Of, abia astept sa merg la medic sa mi le expulzeze. Prein cezariana ca nu stiu daca as avea rabdare la un travaliu mai lung
Ca sa fie tacam complet m-a lovit si-o raceala. Si nu orice fel de raceala ci de-aia cu ochi injectati si cu dureri de cap de trebuie sa-mi flutur batiste umede (sa se racoreasca) si sa mi le aplic pe inteligenta iar nasul…of, Doamne, s-a defectat in asa hal incat parca n-are leac. S-au dus garniturile si curge in nestire, arata ca si cum as fi iesit proaspat de pe un ring de box, ma ustura numai cand vad batista sau servetelul darmite sa-l mai si ating. Eh, folosesc batista bebelusului :))))))) care este eficienta dar nu suficienta pentru productia mea 😉
Si…mi-am pierdut si vocea. A fost o raguseala la inceputuri si eu credeam ca e ceva superficial asa ca am tratat-o pe loc. Cu indiferenta, normal. Azi n-am cum sa-i fac sotului declaratii de mers la piata, Andrei sa-i explic ca trebuie sa manance sau sa-i mai spun a mia oara-n zi ca o iubesc, iar Radu ma priveste circumspect cum incerc sa-l strig: „Hai la mama!!” cu 5 octave mai jos decat de obicei.

Asa ca azi bag ceaiuri iar pe caldurile astea insuportabile sunt excelente fierbinti. De lamaie. Oh, as ucide pentru o braga!!!
Am gasit pe la copii niste saruri de rehidratare, iau si niste paracetamol si cam atat. Astept sa treaca. Odata cu individul. Si pentru ca-mi vajaie capul ingrozitor, ma duc sa pun o mancarica la cuptor pentru copii, sa ma transform in cel mai bland om de pe suprafata pamantului cand cei doi sireni se pun pe urlat si sa-mi fac un program artistic emotionant in fata mesei de calcat. Lasam curatenia pe alt we…

Leapsa pe…desktop


Se juca odata, demult si se numea Leapsa pe maidan
Azi ne-am coconit si nu mai facem de-astea ca nu e deloc cool dar in amintirea vremurilor de demult incercam sa ne amintim „ce frumos era odata” si sa oftam adanc si patimas.
Azi am primit „Leapsa” de la Danuta mamica de frunze.
Ce draguta este ea de fiecare data si se gandeste sa imparta cu mine premiile. Ma simt atat de importanta si-mi creste inima.

Numai ca exact ca in copilarie cand o primeam de la „Na-ti-o calda!!” si eu ramaneam cu ea asa, in aer…cam la fel ma simt si-acum. Nici nu stiu incotro sa ma invart cu el (premiul!!) dar incerc sa fac in asa fel incat sa-l merit.

Aici este desktop-ul meu cel de toate zilele

Nu se putea sa fie altceva…iar cea care tine umbrela deasupra copiilor mei nu poate fi altcineva decat EU. Si sper ca toata viata gandurile mele bune sa le calauzeasca pasii din umbra.