Arhiva | Facebook RSS for this section

Am cont…deci exist!


Cum unde?? Normal, pe ultima gaselnita in ale „prieteniilor”. Pe feisbuc!!!

Gasisem tot felul de invitatii primite pe mail inca de la inceputurile site-ului, dar probabil ca le ignorasem dupa ce-mi trecuse febra cu haifaiv-ul, maispeis-ul, netlogul si altele de genul asta. Remember colegi.ro???
Aproape ca-mi impusesem sa fiu imuna la invitatii pe site-uri de socializare. Ma consider suficient de sociabila incat sa il opresc pe vreun „Gigel” pe strada si sa-l intreb: „auzi, tu n-ai facut scoala…acolo??” sau „salut, parca ne-am dantuit la vreo nunta, ce mai faci?? cum iti mai merge?”
Ei, totul a inceput finut, cand o prietena deosebita imi spune ca mi-a facut o invitatie pe feisbuc. O privesc mirata, parca nu-mi amintesc sa fi avut cont si pe-acolo…dar imi zic in sinea mea ca la cat sunt de aiurita e posibil sa ma fi inscris fara sa dau mare importanta acestui aspect. M-am gandit intens daca mi-am dat date reale ca in general nu prea ma scot din pseudonime 😀
Apoi, ma iau in discutii cu unii, cu altii…cica pot sa aflu mai multe de pe feisbuc. Vai, Doamne!!!! Unde-i nenorocirea asta?? Dau din nou sa deschid site-ul, bag cele multe adrese de mail sa ma „verific”, concluzionez ca de fapt…fusesem suficient de lucida incat sa ma tin deoparte.
Dar, stupoare, la un moment dat, mamicile mele se apuca de facut comentarii vis-a vis de pozele lor de pe feisbuc. Moama, sa crap de invidie si alta nu, ca eu n-am acces la pretioasele informatii. Imi frangeam dejtele usurel si imi spuneam in gand ca o sa astept sa le puna si in albume personale si atunci…hohohoooo ce clateala de ochi trag.
Ma mai ia si Cris si ma inebuneste cu „plantatia” de pesti a lui Andrei, in speranta ca poate ne bagam la hranit pestisori virtuali impreuna. Ce, numai ea sa sufere??? Sa crape si capra mea…pardon, sa se rasuceasca si pestisorul meu cu burta-n sus daca nu-i dau mancare 😉
Din nou am aterizat pe pagina feisbuc.com si ma mancau dejtele sa imi creez cont, dar totodata incercam sa-mi infranez pornirile pentru ca ma cunosc suficient de bine si stiu ca as deveni „abdicted” 😀
Intr-o dupa-amiaza ma intalnesc cu vecina. De la 2. Are baiatul plecat in Canada. O intreb de unele, de altele…si-mi spune ca ea bantuie pe feisbuc, ca acolo pune ficior-su poze. Si…mai face si cate-un Farmvil. Ei, atunci chiar m-am enervat!!!! Ca femeia ma inebunea cu rudele ei care-si fataie pozele spre admiratia tuturor si cu vestile pe care le afla despre unii si despre altii fara a primi scrisorele la cutia postala.
M-am simtit ultima roata la caruta…asa ca am venit in casa si m-am postat direct in fata PC-ului, mi-am anuntat onorata familie ca sunt bizi rau de tot si…mi-am facut cont!!
Acum, stau si ma uit ca vaca in prapastie ca habar n-am ce si cum trebuie facut pe-acolo. Am incercat sa cer „prietenii” dar m-am trezit cu niste hieroglife greu de descifrat si m-am lasat pagubasa. M-am foit in stanga, in dreapta…fara succes. La joculete nu ma bag ca mi-e frica, dar informatiile… unde caut informatiile?? Cum aflu eu daca X a facut azi piata si-a gasit morcovu’ mai ieftin la ei la piata decat la piata mea??
Ma prind eu pana la urma. Inceputul este mai greu. Sper sa nu ajung si eu ca aia de si-au lasat bebelusul sa moara ca ei aveau grija de un bebelus virtual.
Oricum…ma gandeam ca am ratat sansa sa ma „joc” in Second Life… O fi tarziu?? Sa bag un FarmVille direct din SL 😛