Moderna?!

De cele mai multe ori, cand prind nitel de timp liber, arunc ochii pe blogurile mele dragi si de cele mai multe ori cand inchid pagina mi se pare ca am facut cativa pasi inainte.
Un site care ma inspira extrem de tare si care-mi este drag peste masura este cel al Cristinei. Ori de cate ori am fost in impas sau am avut nevoie de vreun sfat in ceea ce priveste realizarea unei activitati care presupune indeletnicire, Cristina a fost cea care m-a ajutat enorm, atat cu idei cat si cu lucrari propriu-zis. Ii sunt extrem de recunoscatoare si o declar muza mea in ceea ce priveste educarea copiilor din punct de vedere al crafting-ului (si nu numai!).

Azi, intrand sa ma mai incarc cu informatii am dat peste un post scris in felul ei propriu si caracteristic. Se putea sa nu ma bag si eu sa fac quiz-ul cu pricina??? Evident ca la o distanta de un click am fost in lumea…chestionarului.
Ce-a iesit???

Ma cam regasesc

Recunosc ca se cam adreseaza mamicilor de pui maricei, poate chiar scolari.

Ei, voi cam ce fel de mamici sunteti???

En garde!

Ce usor mi-a fost sa fiu mama de fetita! Mult prea usor!

De cand am reusit sa vedem lumea din jur totul s-a redus la a face activitati cat mai interesante adunand continuu materiale din cele mai diverse. Am invatat cuvinte uitandu-se pur si simplu la gura noatra cum se pronunta. A invatat culorile mesterind niste paharele colorate pe care le-am stivuit luni in sir, punandu-le intr-o anumita ordine. Am invatat sa numaram in timp ce coboram sau urcam scarile.  Am invatat totul usor, repede si frumos. In liniste chiar.

Am invatat sa dam forme elementelor ce ne inconjoara, am invatat sa modelam sa desenam, sa scriem. Ne-am jucat cu papusile si-am facut teatru de papusi legand cate-un cearceaf de doua scaune. Am invatat sa fim doctori, profesori, arhitecti, pictori. Si multe, multe altele!!! Si ce simplu si frumos se puteau face toate. Si cu cata lejeritate.

Traind acea experienta frumoasa, eleganta si oarecum simplista, cand am primit vestea minunata la ecograf cum ca o sa avem un baietel, mi-a picat ca o bomba! Una la nivel mondial!!! N-am stiut sa ma bucur de ea si-mi venea sa arunc dupa a lu’ Moise cu de toate!!! Doar el era raspunzator de cromozonul cu pricina. El cred ca a intrebat de cateva ori daca nu se inseala, eu aveam deja in minte cum sa proiectez poseta fix in capul lui mare!!! Intre timp am invatat ca nu e chiar asa de rau pe cat imi inchipuiam

Azi ma declar usor mai desteapta! Am invatat sa ma adaptez!!

- Radu, citim o poveste?

-Niu!

- Facem formele?? (geometrice, evident!)

- Niu, niu!

- Ne jucam cu marionetele??

Raspunsul ma secera:

- NIU!!!!!

- Macar incercam sa le strangem pe-astea de le-am imprastiat?

- Niu, niu!

- Lego? Carti cu culori? Cu animale? Desenam, pictam, lipim??

- Niu, niu si niu!

Cateodata chiar stau si ma gandesc cum as putea sa facem ceva constructiv! Nimic nu-i este pe plac.

- Radu, vrei sa mergem sa distrugem ceva????

- Daaaaaaaa!!

In cateva secunde este pe pozitie. Eu pregatesc “bombele” iar el le detoneaza.

asa ca nu-mi ramane decat sa dam startul la distractie!!!

- Radu, ia-l pe-ala rosu!!!!

Cu o precizie de inginer, il alege din “multime”. Fixam apoi tinta!! De obicei alegem o masina de-a lui mai zdravana. Evitam vitrine sau alte chestii care ar putea sa sufere

Ca un adevarat soldat aflat la datorie, ma simt datoare sa dau comanda: “FOC!!!!!” Intr-o fractiune de secunda bomba explodeaza si “schije” maruntele se imprastie in toata casa. Sarim in sus si batem din palme!!  Vocile noastre vibreaza la unison: “Bravoooooooo!!!” Apoi ne pregatim pentru urmatoarea etapa a atacului.

Ca o incununare a reusitei bagam dans la scena deschisa

Pies: Nu va speriati, nu se intampla nimic rau cand prestam astfel de activitati. Doar invatam culorile si sa numaram pana la 10!! Asta e modalitatea noastra de-a face ceva “constructiv”.
Nah, sa vina tanti si sa-l intrebe pe baiat daca-i place esarfa ei rosie si el sa fie nepoliticos?? Sau poate sa vina nenea sa-l intrebe cati ani are si el sa nu stie ca are 2 mari si lati ca apoi sa-l dea pe spate cum stie el sa numere pe degete pana la 10??? Ei, comedie…

Pentru data viitoare pregatim fractii Asa ca m-am pus pe conceput un proiect cu parcari…

Pies2. Tati al nostru n-are treaba cu de-astea baietesti. Cat timp are un film bun, poate sa explodeze orice langa el. Asa ca l-am delegat la cantina unitatii

Ce bine…

… ca s-a sfarsit 2011!!!

Cu toata nebunia lui, cu toate valtorile vietii, cu toate greutatile si neimplinirile. Bine ca s-a terminat. Asa ca mi-am incarcat bateriile pentru un 2012 asezat.

Toata lumea face bilanturi, isi propune tot felul de targeturi, isi face promisiuni.

Eu am o singura dorinta maaaare: sa fim sanatosi! (Bine, mi-as mai dori eu si-o camera foto de-aia bengoasa, sa pot face si eu niste poze demne de aratat, dar daca n-am fost in stare sa ii scriu Mosului in timp util, asta e!)

De ce nu vreau nimic in plus?? Simplu! Pentru ca le am! Am doi copii minunati, am un sot de exceptie, am parintii si socrii inca in putere, am o multime de prieteni pe care ma pot baza! Ce-mi pot dori mai mult??

As putea sa fiu doar mai inteleapta. Atat! E mult oare??

Ce-as vrea sa nu se mai repete din anul ce-a trecut? Angoasa mea permanenta vis-a vis de statutul meu de prietena si mama in relatia cu Andra. Sa pot sa inteleg de ce se intampla anumite lucruri. Ideea asta mi-a dat-o ea, evident. In noaptea de Anul Nou mi-a facut cea mai grozava declaratie: “Mami, nu-mi doresc sa fii altfel! Esti perfecta asa! Sunt fericita ca tu esti mama mea. Dar incearca sa ma intelegi…” Si voi incerca. Si ea face progrese. Speram sa reusim sa aducem echilibru.