Vremuri noi

M-au ajuns din urma vremurile si mi s-a demonstrat inca o data ca totul zboara pe langa noi.
Radu intre timp a crescut si incepe sa ne uimeasca din zi in zi mai mult.

El pana nu demulta vreme, statea linistit in tacerea lui apasatoare si totul se derula asurzitor, prin tipete si gesturi de tras-impins. Recunosc ca o perioada mi-a fost frica. Si asta pentru ca inca mai plec urechile la gura lumii, care de multe ori ma asigura, fara rele intentii de altfel, ca al doilea va fi mai „rapid” in toate decat primul.
Andra a fost un copil de exceptie. Mi-a vorbit extrem de repede, am scapat de scutece la fel de repede si de usor, o fascina toata lumea copilariei si a explorat-o la maxim ori de cate ori avea ocazia. Era (si este in continuare) un copil de care n-ai cum sa nu te indragostesti pur si simplu.
Cu Radu lucrurile s-au schimbat puternic. Singurul lucru care a mers extrem de usor in cazul lui a fost faptul ca a crescut mult mai repede. (si…de ce sa nu recunosc, mult mai spartan).

Acum e o galagie eterna la noi in casa. A inceput si Radu sa rupa tacerea. Asa ca repeta tot ce prinde. Si-i peltic si rr-it si-mi place de mor de el.
Cand a rupt tacerea, primul lucru care l-am descoperit (util!) e ca stie sa numere pana la zece. Dar nu oricum, ci isi rasfira degetelele lui mici si incepe cu emfaza: „uuuuunu, duoooooi, teeeeeei….” si tot asa pana la capat. Iar cand ajunge si spune” detze” incepe sa se aplaude frenetic.
Incetul cu incetul, am descoperit ca le si identificam pe fiecare in parte, dupa forma. Aici am cam trisat nitel si ne-am folosit de laptopul Andrei. In zilele astea geroase de iarna, si-l lua de la locul lui, il pornea si cand din fundal se auzea: „Hai sa ne jucam si azi”, se repezea ca un vultur direct la cifra 8. Asta este jocul care-i deruleaza numerele de la 1 la 10 si copilul trebuie sa le identifice pe tastatura. De fiecare data cand nimereste, calculatorasul il felicita „Vai, ce destept esti!!!!” faza la care Radu se aplauda si-si spune continuu „Baboooooo, baboooooo, babooooo!” ca apoi sa treaca la urmatorul numar.
Tot cu laptopul asta mititel a trecut si la lucruri avansate. Literele!!! E mai greu ca pe tastatura sunt trecute si cele mici si cele mari si Radu este usor derutat dar incetul cu incetul le-a descifrat si pe-astea. Asa ca acum recunoastem relativ usor literele: A E I O U D R S K C M Q W X si Ş dar preferatele lui raman Q W Y si Ş. Nu stiu de unde afinitatile astea dar il lasam si noi asa.

Ce mai face?? Isi schimba singurel clipurile de pe Iutub :))) Mi-e drag cum se chinuie el sa nimereasca ceea ce vrea sa vada, porneste „muzica” si-si spune singurel „atu”(=altul) ca apoi sa-l vad concentrat asupra mouse-ului sa-si nimereasca urmatorul clip. Macar am scapat sa stau in spatele lui sa click-uiesc continuu. Nu de alta, dar el la 10 secunde tot vrea „atu”… si nu apucam nici macar sa pun o ceapa la foc. Acum stau relaxata si-mi pot curata unghiile in linistea facuta de…”atu” :))

Nu stiu daca am precizat, dar suntem deja baiat mare si facem numai si numai la wc 😉 Ce olita, tata??!!! Direct la tron. Si nu, nu ne-am agitat deloc ci pur si simplu a venit de la sine. Cand vine momentul cu pricina, ca un adevarat Corleone, cu o voce profunda, grea, ca si cum ar spune cine stie ce treaba importanta, cu ochii facuti mititei, ne anunta „k k”. Cu pauza intre silabe!
Nu-mi vine sa cred ce usor a fost. Asteptam vremurile mai calde ca sa scapam si de scutecul de noapte. Si asteptam cu interes vara sa invatam sa facem…la copac 😀